Cumperi o conservă de ton bucăţi în ulei, ajungi acasă- descoperi o pastă din peşte dubios înmuiată într-o zeamă ce aduce a apă chioară amestecată cu un pic de untură. Asta la prima vedere. Conţinutul nu poate fi descifrat decât cu ajutorul unor analize de specialitate, iar cei de la Asociaţia Pro Consumatori (APC) au reuşit acest lucru şi ne arată cât de toxice pot fi unele sortimente din banala conservă cu peşte. Potrivit Autorităţii pentru Protecţia Consumatorilor, “emeile însărcinate, persoanele în vârstă cu boli cronice și copiii trebuie să evite consumul de ton (Ton Albacora) în conservă din cauza conținutului de metale grele (plumb, cadmiu și mercur)”. De asemenea, 40% din conservele de ton analizate de APC sunt fie etichetate greșit, fie nu conțin suficiente informații pentru consumatori, iar la două din 5 conserve de ton nu este menționată, pe eticheta, zona de pescuit!
Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.
Conserve “cu ton”, dar numai în proporţie de 60%
Experții APC România au realizat analiza informațiilor de pe eticheta conservelor de ton, prilej cu care au fost constatate următoarele: conservele de ton analizate provin din mai multe țări: 30% din Thailanda, 21% din Filipine, 15% din Spania, 6% din Ecuador, 6% din Cote D Ivoire, 3% din Bulgaria, 3% din Vietnam, 3% din Ghana, 3% din Seychelle, 3% din Mauritius, 3% din Grecia şi 3% din Italia. 64% dintre conservele analizate au în compoziție ulei vegetal, dintre care la un procent de 15% nu se specifică tipul de ulei vegetal; 3% folosesc ulei de rapiță; 18% folosesc ulei de floarea soarelui; 15% folosesc ulei de soia. Referitor la specia de ton folosită la fabricarea conservei, 55% folosesc Katsuwonus pelamis; 27% nu declară specia de ton ; 15% folosesc Ton Albacora; 3% folosesc Ton Tonggol; cantitatea de ton din conservele analizate variază între 60% și 70,5% din cantitatea netă a conservei.
Potrivit APC, doar 61% dintre producători declară zona de unde a fost pescuit peștele, după cum urmează: 37% în zona FAO 71; 12% în zona FAO 51; 6% în zona FAO 77/78; 6% în zona FAO 87.
“Radiaţiile rezultate în urma dezastrului de la Fukushima, incident petrecut în imediata apropriere a oceanului Pacific, o problemă?”
“În urmă cu şase ani (11 martie 2011), urmare a dezastrului de la centrala nucleară de la Fukushima (Japonia), a avut loc cea mai mare deversare radioactivă din istorie. Considerând faptul că incidentul a avut loc în imediata apropriere a oceanului Pacific, studiile de specialitate estimează că cel puţin 80% din deşeurile rezultate în urma accidentului s-au deversat în apele Pacificului. Reprezintă, însă, radiaţiile rezultate în urma dezastrului de la Fukushima o problemă? Părerile sunt împărţite, însă este o certitudine faptul că, în fiecare zi, aproximativ 300 de tone de apă contaminată radioactiv ajunge în apele oceanului Pacific, în prezent neexistând vreo variantă pentru stoparea acestui flux. Având în vedere faptul că, cel puţin până în acest moment al istoriei, omenirea nu s-a mai întâlnit cu un dezastru asemănător din punct de vedere al proporţiei, precauţia este cea mai bună tactică”, subliniază APC, printr-un comunicat de presă.
Specialiştii de la APC mai spun că, în ceea ce priveşte fauna din zona centralei de la Fukushima, un studiu publicat în revista PNAS („Proceedings of the National Academy of Sciences” – „Lucrări ale Academiei Naționale de Științe”) arată că peştii de apă dulce şi vieţuitoarele localizate pe fundul oceanului de lângă Fukushima au un risc mai ridicat de contaminare cu Cesiu radioactiv (Cs) decât cele mai multe alte tipuri de peşte oceanic din aceeaşi zonă; acest risc se micşorează cu cât peştii se îndepărtează mai mult de locul dezastrului.
“Totuşi, reprezintă contaminarea radioactivă o problemă? În mod direct, s-a estimat că a crescut concentraţia de Cs 137 (Cesiu 137) cu 2, pana la 3 ori, înregistrându-se concentraţii similare, dacă nu chiar mai mari decât cele de la Cernobîl. În mod indirect, contaminarea radioactivă are un impact semnificativ asupra mărfurilor provenite din zona afectată (Asia, Oceania, Australia şi America de Nord), printre acestea regăsindu-se si produsele alimentare. Produsele alimentare, în speţă conservele de peşte (ton), uleiul de peşte, produsele semi-preparate din peşte, toate prezintă, conform măsurătorilor efectuate, o radioactivitate sporită, acesta fiind şi motivul pentru care aceste produse sunt vândute, uneori, la un preţ redus pe rafturile magazinelor de tip supermarket”, au ţinut să precizeze specialiştii APC.
Geanina NICORESCU