Semnalăm apariția, la Editura Egumenița, a cărții „Scrisori de la un sfânt – povețe și sfaturi duhovnicești“, care reunește scrisorile Sfântului Nectarie al Pentapolei trimise măicuțelor de la Eghina.
Din anul 1904 și până în 1908, Sfântul Nectarie – aflat la vârsta maturității și fiind director la Școala Ecleziastică Rizarios – a corespondat cu monahiile începătoare de la mănăstirea Sfânta Treime, pe care acesta a întemeiat-o în insula Eghina.
„Comparativ cu alte scrieri ale Sfântului Nectarie, scrisorile păstrează, cum este firesc, o simplitate și o particularitate ale unui om foarte experimentat în viața duhovnicească, care luase pe umerii săi o răspundere deosebită: păstorirea duhovnicească a tinerelor monahii începătoare. Ceea ce citirorul va remarca, mai întâi de toate, citind scrisorile, este adevărata râvnă pentru învățăturile Sfinților Părinți și iubirea Sfântului față de monahii.
Sfântul cunoaște starea duhovnicească a tinerelor începătoare și nu se lasă să se întrevadă cunoștințele lui teologice și nici experiențele lui duhovnicești.
Monahiile au puțina școală și sunt începătoare. Astfel, Sfântul este îngăduitor și le vorbește despre probleme ale vieții duhovnicești pe care pot să le înțeleagă și îndeosebi să le pună în practică“, se arată în cuvântul introductiv.
Sfântul Nectarie, mare făcător de minuni
Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara. Părinții săi, Dimos și Maria Kephala, i-au dat numele de Anastasios. Primii ani de școală i-a făcut în orășelul natal, manifestând interes în deprinderea tainelor limbii grecești vechi, în care erau scrise majoritatea cărților de cult și cele ale Sfinților Părinți. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze și să-și continue studiile.
La vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Hios ca să predea ca învățător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai târziu, a devenit diacon, completându-și studiile la Atena, prin generozitatea unui creștin bogat din insulă și cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei. În 1885, obține diploma de absolvire a Facultății de Teologie din capitala Greciei.
Tot în 1885, Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde va fi hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câțiva ani mai târziu, în 1889, este hirotonit episcop al Pentapolei de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit și predicator, secretar patriarhal și reprezentant al său la Cairo.
După doar un an, Sfântul Nectarie a fost alungat din Egipt, în urma calomniilor unor clerici invidioși, fiind nevoit să se întoarcă la Atena, singur, disprețuit și aflat în mari lipsuri materiale. Câțiva ani, rămâne predicator, fiind apoi numit director al școlii teologice Rizarios, care forma viitori preoți, post pe care-l va ocupa timp de 15 ani.
În 1904, la cererea mai multor călugărițe, Sfântul Nectarie a ctitorit mănăstirea „Sfânta Treime” din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie și-a dat demisia din postul de director al școlii teologice, retrăgându-se în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârșitul vieții.
La 8 noiembrie 1920, Sfântul Nectarie trece la Domnul, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an și jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, cel care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului.
Printr-o întâmplare minunată, trupul său este descoperit neputrezit și izvorând mir, la 3 septembrie 1953 sfintele sale moaște fiind scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Canonizarea Sfântului Nectarie a avut loc în 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.
Irina NASTASIU