Apariție editorială: „Destin în bătaia vântului“, de Evghenia Ghinzburg

 

 

La Editura Corint a apărut, cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, cartea „Destin în bătaia vântului“, de Evghenia Ghinzburg.

La sfârșitul anilor 1930, Evghenia Ghinzburg era un membru loial și foarte activ al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, ca atâția alții care au suferit în timpul regimului de teroare instaurat de Stalin, a fost arestată, în temeiul unor acuzații fabricate, potrivit cărora ar fi fost o teroristă troțkistă și o contrarevoluționară, fiind condamnată la închisoare.

Cu o grijă impresionantă pentru detalii, o putere de fier și un spirit de neînvins, Ghinzburg povestește despre anii, zilele și minutele îndurate în penitenciare și lagăre de muncă, inclusiv cei doi ani petrecuți în izolare impusă, singură în celulă. O relatare clasică despre supraviețuire, „Destin în bătaia vântului“ este considerată una dintre cele mai importante mărturii despre regimul lui Stalin.

„Din punct de vedere istoric, volumul reprezintă un autentic record. Din punct de vedere uman, este o poveste pentru toate timpurile“ (The New York review of books).

Cartea a fost ecranizată în 2009, titlul filmului fiind „Within the Whirlwind“. Emily Watson o interpretează pe Evghenia Ghinzburg, iar regia îi aparține lui Marleen Gorris.

Scriitoarei Evghenia Semionovna Ghinzburg (1904‒1977) îi datorăm una dintre cele mai complexe și dureroase mărturii legate de experiența trăită în închisorile staliniste și lagărul de muncă din Gulag. Profesoară la Universitatea din Kazan (capitala Republicii Tatarstan), este anchetată din 1935 și i se interzice munca la catedră. În 1937, în cadrul Marii Terori, este arestată pentru activitate contrarevoluționară. Refuzând să mintă și să depună false mărturii împotriva colegilor, este condamnată la zece ani de detenție. Urmează munca forțată în lagărele din Kolîma. Calvarul se prelungește, însumând la final 18 ani de privare de libertate, dureri și suferințe de neimaginat. A fost reabilitată în anul 1955. Opera sa autobiografică a fost tradusă în numeroase limbi, continuând să reprezinte un reper și un valoros document istoric.

„Spre deosebire de Șalamov și Soljenițîn, al căror obiectiv a fost descrierea grozăviilor Gulag-ului, cartea Evgheniei Ghinzburg reflectă drumul transformării comunistei naive, idealiste, într-un om care prin suferință continuă să caute adevărul. Acest «drum abrupt» interior este ceea ce ajunge la cititor. De aici și emoția pe care o stârnește lectura acestei cărți“ (Armand Goșu).

Irina NASTASIU