Semnalăm apariția, la Editura Cetatea Doamnei, a volumului „Urbea Piatra în oglinda vremii (1935-1950)“, semnat de dr. Dorin Ciprian Nicola și prof. Gheorghe Radu. Lucrarea – pe care o recomandăm călduros atât cadrelor didactice, cât și elevilor nemțeni, dornici să-și cunoască trecutul – cuprinde informații și aspecte documentare despre istoria orașului de la poalele Pietricicăi, a învățământului, culturii și personalităților care s-au remarcat atât pe plan local, cât și național sau chiar mondial, precum și vieții religioase, incluzând așezămintele ecleziastice și istoricul construcțiilor și a celor care au avut un rol important în păstrarea credinței creștine locale.
„Piatra Neamț sau «Urbea Piatra», cum o numesc autorii, este una dintre localitățile cele mai încărcate de istorie, dar și de cultură, artă, obiective turistice din România. Pe drept cuvânt, i s-au consacrat, de-a lungul timpului, studii, monografii, albume, fapt ce i-a asigurat o popularitate incontestabilă în țară și peste hotare. Cartea de față este rodul muncii de ani de zile a celor doi autori, care au studiat în arhive și biblioteci, în muzee și pe șantierele arheologice, au cercetat monumente de artă și cultură, reușind să ofere o imagine amplă asupra istoriei, învățământului, personalităților care și-au legat numele de Piatra Neamț. Un loc aparte îl ocupă monumentele, activitățile culturale, viața religioasă a orașului de pe Bistrița. (…) Îi îndemn pe iubitorii de istorie și cultură să citească această carte frumoasă, documentată și instructivă“, spune prof. univ. dr. Ioan Scurtu, în cuvântul introductiv al cărții.
Piatra Neamț acum 75 de ani
Redăm, în cele ce urmează, câteva fragmente dintr-o evocare pitorească a orașului Piatra Neamț, realizată de profesorul, cercetătorul și academicianul Ion Simionescu (1873-1944), una dintre cele mai complexe și mai fecunde personalități culturale românești din prima jumătate a veacului al XX-lea.
„Piatra Neamț e un oraș însemnat și el printr-o frumoasă ctitorie a lui Ștefan cel Mare, Biserica Sf. Ioan Domnesc, un giuvaier de arhitectură moldovenească, așezată pe un dâmb înalt care o face să domine asupra actualelor clădiri. Mai ales turnul prismatic își păstrează impunătoarea lui înfățișare; aproape 500 de ani a rezistat vremurilor. Zidul care împrejmuia biserica a dispărut cu totul. Citești cu smerenie, dar și cu mândrie, pe piatra de la intrare: «Evlaviosul și iubitorul de Hristos Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnitorul Țării Moldovei, a început și a zidit și a săvârșit templul acesta… spre rugă sie și Domniei Sale Mariei și iubitului lor fiu Bogdan. Carele a început a se zidi în anul 7005 iulie 15 (1497) și s-a săvârșit la 7006; era al Domniei lui anul al 42-lea curgător»“. „(…) Piatra Neamț are îmbinat în el ceva din importanța economică a Ploieștilor și din frumusețea naturală a Brașovului. Din întreg ținutul Moldovei este orașul cu împrejurimile imediate cele mai pitorești. Muntele îi formează cadrul; dintr-o parte, spre apus, mohorâta Cer-Negură numai păduri, dinspre răsărit Cozla și Pietricica. Către nord, drumul așezat al Bistriței, farmecul orașului, deschide zarea până la inima Carpaților. Din grădinița publică numai brazi privești fără să te saturi spre Ceahlăul mândru, străjerul Moldovei. Înspre miazăzi, muntele e retezat deodată ca de un platou uriaș, poarta larg deschisă a Bistriței deschizând orizontul spre belșugul ogoarelor azvârlite pe prispa lată care întovărășește apa către Buhuși și Bacău“.
„(…) De sus, din vârful Cozlei, împodobit azi cu un chioșc al Cercului Gospodinelor, te bucuri de priveliștea mai întinsă, cât îți îngăduie munții. În văile celor două râuri, îndesându-se mai mult în munte decât în apă, stau îngrămădite căsuțele. De-a lungul Bistriței, pe partea-i stângă, se înșiră clădirile administrative, nu cine știe ce, și casele celor cuprinși. Spre Cuiejdi, în bătaia amenințărilor de distrugere, sunt mai mult căsuțele una în alta, din cartierul evreiesc“ „(…) Locuri frumoase , des umblate, isteț și vioi descrise de Calistrat Hogaș, care-și alesese Piatra lui dragă, drept odihnă de pensie după viața zbuciumată și necăjită de profesor. Mai rar oraș din România întreagă care să fie pus în o atare îmbinare de avantagii naturale: mândre plaiuri bătute din vechi vremuri, o apă iute dar care aici scapă la larg, munte în jur, câmpuri mănoase la poartă“.
Irina NASTASIU