Costel Enache este nemulţumit, dar optimist, înaintea celei de-a doua vacanţe de antrenor în Liga I. Va fi una de nelinişte, dar şi de planuri pentru partea a doua de campionat. Ceahlăul a avut un „mers” sinuos în primele 19 etape, iar la întreruperea campionatului, este departe de ceea ce şi-a propus. Antrenorul este convins, însă, că echipa va arăta altfel la reluarea Ligii I.
– Domnule Costel Enache, s-a încheiat sezonul, este o uşurare pentru Ceahlăul?
– Nu este o uşurare. Doream să recuperăm ceea ce am pierdut până acum. Faptul că nu am reuşit ne va ţine în vacanţă îngrijoraţi, încordaţi şi nu foarte fericiţi.
– Locul 14 este departe, aproape de ceea ce v-aţi propus?
– Suntem cam departe de ceea ce ne-am propus. Anticipam un campionat mai bun decât precedentul. Aveam un an de experienţă în Liga I, consolidaserăm câteva din principiile noastre. Au apărut câteva schimbări în cadrul echipei şi lucrurile s-au precipitat oarecum.
– Aţi avut un început ezitant, o revenire frumoasă şi un final chinuit. Cum se explică acest parcurs sus-jos al echipei?
– Prima dată, prin continuitatea în pregătire. Am început cu un lot, iar pe parcurs au apărut jucători noi, unii dintre ei fără o pregătire centralizată în vară. Nu ştiu ce fel de antrenamente făcuseră înainte de a veni. A avut de suferit şi omogenitatea. A apărut şi un factor colateral, arbitrajul. Nu vreau să ne scuzăm, dar au fost greşeli, numai dacă ne amintim de ultimele meciuri, cu Petrolul şi CFR Cluj, în care altfel ar fi stat situaţia, poate, fără ele. Problemele cele mai importante rămân însă la noi, în cadrul echipei, şi trebuie să le corectăm. Cred cu toată convingerea că pregătirea de iarnă va aduce o nouă faţă echipei.
– Se poate spune că Ceahlăul a avut o problemă de resurse, în ceea ce priveşte lotul?
– Se poate, pentru că au fost meciuri cu foarte mare miză, în care a fost nevoie de jucători cu experienţă, jucători echilibraţi, care să poată trata fără trac situaţiile dificile apărute. Avem un lot destul de mic, cu copii, jucători tineri şi jucători cu experienţă. Va trebui să îmbinăm aceste elemente mult mai bine pentru a fi şi eficienţi.
– Aveţi români, spanioli şi ex-iugoslavi la echipă aproape în acelaşi număr. Există coeziune?
– Pe noi ne interesează coeziunea pe teren, iar fotbalul este o limbă universală. Ceea ce pregătim în antrenamente nu sunt lucruri noi. Jucătorii străini vin, într-adevăr, cu altă cultură, cu altă mentalitate şi necesită ceva timp până se obişnuiesc cu ceea ce găsesc într-un mediu nou. Cred însă că nu au existat probleme de acomodare. Am văzut relaţiile dintre jucători şi mă refer şi la cele din afara activităţii echipei. Par pieteni.
– Se doreşte întărirea lotului. Ce fel de jucători mai trebuie Ceahlăului?
– Este o discuţie timpurie. Abia s-au terminat aceste 19 etape. Facem o analiză în cadrul clubului, vedem potenţialii jucători pe care i-am putea aduce şi ce putem schimba în lot pentru a fi mai eficienţi.
– Cum aţi caracteriza relaţia echipei cu suporterii?
– Avem oameni care sunt aproape de noi. Mă gândesc la cele două galerii, care nu sunt foarte numeroase, dar au fost mereu lângă noi. Deşi le-am rămas de câteva ori datori, suporterii au ştiut să fie decenţi şi ne-au încurajat în continuare. Mai sunt spectatori care vin constant la meciurile noastre, au devenit cunoscători şi înţeleg fenomenul, situaţia echipei. Ei sunt oamenii pentru care ne vedem obligaţi să muncim mult mai bine. De muncit am muncit tot timpul, dar nu am fost mereu eficienţi, pragmatici şi poate mai îndrăzneţi.
– Aţi încheiat campionatul trecut foarte bine, iar aşteptările publicului de acolo au plecat. Au fost prea mari?
– Şi ale noastre au plecat tot de acolo. Nu am crezut că plecarea unor jucători va produce atât de mult dezechilibru. Mai sunt şi alţi factori care au influenţat negativ evoluţia noastră, dar sunt lucrui care se pot corecta uşor. Cred, totuşi, că în afară de 1-2 meciuri în care am fost sub nivelul minim pe care îl dorim, am arătat ca o echipă care vrea să facă ceva.
– Vă sperie criza prin care trec echipe cu tradiţie ca Rapid sau Dinamo?
– Nu ne sperie, dar ne îngrijorează. Este o situaţie destul de grea în toată societatea românească şi nu doar în cea românească. E normal ca şi fotbalul să fie afectat de această criză. Cred, însă, că situaţia îşi va găsi o rezolvare pentru că sportul este unul din fenomenele care au făcut şi fac o publicitate pozitivă.
– Se resimte şi Ceahlăul?
– Trăim în aceeaşi lume, nu suntem de pe altă planetă.
– Care este cea mai mare dorinţă a antrenorului Costel Enache?
– Cea mai mare dorinţă este una personală. Pentru că suntem totuşi la fotbal, vreau o imagine mult mai frumoasă a echipei pentru returul campionatului.
– Un gând pentru lume?
– Aş vrea să am atâta putere să pot face ca oamenii să scape de stres. Am început şi eu să îl cunosc foarte bine şi îmi dau seama că este cel mai mare duşman al nostru. Nu mai avem timp să apreciem lucrurile mărunte, dar frumoase, din viaţa noastră, nu mai avem timp de prieteni, să stăm de vorbă cu copiii noştri. Lucrurile astea transformă societatea într-una odioasă.
