„Antiteze“ 46/47, revista de cultură și artă a județului Neamț

Zilele acestea a fost pus în difuzare noul număr 46/47, primul pe acest an, al revistei de cultură & arte „Antiteze“, publicație editată de Societatea Scriitorilor din județul Neamț, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, printr-un proiect realizat cu sprijinul Consiliului Județean Neamț. Numărul se deschide cu o serie de opinii, relatări și materiale consacrate ediției I a Premiului Național pentru Proză „Ion Creangă“ Opera omnia, evenimentul care a dominat viața culturală a județului Neamț în prima parte a acestui an. Sunt publicate interviuri-document, semnate de Violeta Simina Moșu, cu acad. Nicolae Manolescu, președintele USR, președintele juriului („Creangă este genial ca prozator și scrie într-o limbă română formidabilă“), acad. Nicolae Breban („Visul meu din tinerețe n-a fost capodopera, ci opera“) și acad. Dumitru Radu Popescu, desemnat primul laureat al Premiului „Ion Creangă“, oferit de organizatori chiar pe prispa Casei „Amintirilor din copilărie“ de la Humulești-Târgu Neamț („Creangă este un geniu pe care românii îl consideră de mâna a doua. Se înșeală!“) Același autor a încredințat redacției un eseu de referință: „Ivan Turbincă merge mai departe“, dedicat celebrei povești cu tâlc. De asemenea, Raluca Naclad semnează editorialul „Creangă terapeutul“, Constantin Tomșa articolul-sinteză „Semne ale prețuirii lui Ion Creangă în județul Neamț“, în timp ce Ana Vîrlan analizează proza „Popa Duhu“, din perspectiva canonului povestirii. Concluzia asupra manifestării susținute de CJ Neamț: s-a dovedit a fi un excelent prilej de a-l focaliza, de a atrage atenția asupra marelui clasic al literaturii române, originar dintr-un ținut pe care l-a dus cu neegalat talent în universalitate și care îi cinstește pe măsură posteritatea! Alături de Ceahlău, de Civilizația Cucuteni, de Agapia lui Grigorescu și salba mănăstirilor din jur, Ion Creangă este azi o „marcă“, un brand definitoriu pentru spiritualitatea județului Neamț.

Un loc important în spațiul revistei este consacrat centenarului Calistrat Hogaș (1847-1917), prin publicarea unei conferințe susținute de profesorul și eseistul Ioachim Botez (1884-1956), la 27 noiembrie 1931, la Liceul „Petru Rareș“ din Piatra Neamț, o foarte utilă introducere în biografia și opera celui ce a scris „Pe drumuri de munte“. Ca argument, oferim un fragment din portretul reconstituit de autor: „Cuconul Calistrat a fost un om de proporții herculane, purtând veșnic o pelerină imensă, o pălărie neagră cu margini și mai imense și un țigaret de chihlimbar nesfârșit de lung. De nu mă înșel, purta aninat la jiletcă un lanț formidabil, de care atârna, desigur, un ceasornic de dimensiunile stăpânului său… Asemenea celor antici cari sculptau bacante pe sarcofage și săpau epitafe hazlii pe lespezile funerare – a fost un om care a prețuit mult și cele pământești ale vieții. Și bine a făcut. Pentru dânsul, o friptură uriașă, stropită cu câteva pahare de vin generos, la anume ceasuri ale dimineții, era una din marile-i plăceri cari l-au ținut sănătos și tânăr, până în clipa când s-a prăbușit pe neașteptate, ca un copac secular din sihlă… Dar meritul cel neprețuit al intelectualității acestui om de înaltă cultură, stă într-o desăvârșită lipsă de prejudecată socială, care l-a făcut să se simtă tot așa de bine și în mediile aristocratice, și în cele de mijloc ale burgheziei, și mai ales în cele ale țărănimii noastre de dinaintea războiului. Pentru aceasta însă e nevoie de lumina unei inteligențe excepționale, care să însemneze punerea în valoare a acestor cunoștințe, în chip pragmatic, după timp și împrejurare. Din acest punct de vedere, cuconul Calistrat a fost una din mințile cele mai ascuțite“.

Pe aceeași temă, Constantin Tomșa realizează retrospectiva „Calistrat Hogaș, un călător fără pereche în munții Neamțului“.

O secțiune a revistei se ocupă de Vasile Lovinescu, apreciat exeget al lui Ion Creangă (v. studiul cu tentă ezoterică „Creangă și Creanga de aur“), prin restituirea unui eseu necunoscut al acestuia, din 1938, „Exercițiile spirituale ale sfântului Ignațiu de Loyola“, în prezentarea istoricului literar Mircea Coloșenco („Vasile Lovinescu, doctrinarul hermeneutic“). Citim cu real interes poeme de Ovidiu Genaru, însoțite de un interviu consistent realizat de prof. univ. Ion Dănilă (nemțean de origine); prozele „halucinogene“ de Bică Nelu Căciuleanu; cronica literară susținută de Cristian Livescu, consacrată poeziei lui Aurel Pantea, nume aflat între valorile liricii românești de azi; studiul aceluiași autor dedicat regretatului istoric literar ieșean Dan Mănucă, dispărut în luna mai a acestui an.

Este prezentat pe larg un dramaturg european de avangardă, norvegianul Jon Fosse, cu o piesă transpusă pe scena Teatrului Tineretului. Montările și premierele recente ale trupei din Piatra Neamț sunt comentate ca de obicei la rubrica „Thalia“, cu referiri la tineri actori și regizori. Cercetătoarea Camelia Suruianu se apleacă la rubrica „Rememorări“ asupra unei personalități mai puțin cunoscute a culturii noastre religioase, maica Teodosia Zorica Lațcu, poetă, de la Mănăstirea Vladimireșri, de al cărei profil s-a ocupat și publicistul Petre Pandrea în paginile sale memorialistice din exil. Nu lipsesc eseurile semnate de Gheorghe A.M. Ciobanu, Emanuel Bălan, Emil Bucureșteanu, precum și rubricile „Din viața Societății Scriitorilor din județul Neamț“ și „Mic dicționar de argou“, care completează sumarul.

Un număr consistent, de colecție, în seria celor de succes cu care „Antiteze“ ne-a obișnuit în ultimii ani. (R.L.)