*”Am căutat două săptămâni de zile o pânză de sac”
* Pietreanca şi-a deschis o mică afacere, dar e nevoită să scruteze şi occidentul pentru vânzări
Totul a pornit din pasiune. Aşa îşi ţese povestea o tânără întreprinzătoare pasionată de arta populară.
„Am lucrat la birou, iar după ce firma respectivă a intrat în insolvenţă a trebuit să-mi caut un loc de muncă şi mi-am zis că este timpul să fac ceva din pasiune. Pentru că acesta este drumul meu”, ne spune Andreea Roxana Roşu, înconjurată de ii naţionale brodate de mână şi bundiţe „mândre” . În cei câţiva metri pătraţi de stand pe care tânăra i-a amenajat pe placul ei, ţi se aştern la picioare covoare din iută ţesute după datina străbună, iar dacă ridici privirea, îţi face cu ochiul o diversitate de şervete brodate manual.
„Am umblat mult, am căutat lucruri rustice, lucruri frumoase. Am găsit, până la urmă, şi acele ţoale de cordele undeva la ţară”, îşi continuă povestea tânăra cu ochi mărgelaţi. Şi deodată se întristează: „Mulţi oameni nu le mai au, le-au dat la străini… La noi mai găseşti câte ceva în zona Târgu Neamţ, pe la Ţibucani, la Negreşti… Iar zona unde se păstrează tradiţia, unde găseşti şi ceramică lucrată manual, are influenţe săseşti pentru că e zona de graniţă, la Corund, Harghita, Praid”.
Andreea Roşu brodează, croşetează, crează la fel ca mama ei, ca bunica. Spune că pasiunea vine din frumos. Pune preţ pe calitate, dar subliniază că nu este uşor să creezi lucruri de calitate: „Depinde de altiţă, de cusătură, de model. Am căutat două săptămâni de zile o pânză de sac, pe care să pot lucra ce-mi doream. Numai că, din păcate, lucrul de mână nu este apreciat la noi. Sunt nevoită să-mi fac o pagină de internet, pentru a-mi deschide porţile spre „afară”. Acum sunt prea mică pentru a-mi deschide porţile aşa larg pentru străini, dar, cu timpul, sper să reuşesc”.
Andreea Roşu vrea să-şi ajute şi semenii prin ceea ce crează ea şi un grup de femei pricepute, care ţes „La şezătoare”, în Târgu Neamţ. Ele brodează, croiesc, de la opinci, şosete din lână, basmale, până la covoare şi şervete: „Acest grup crează costume populare şi, din bănuţii pe care-i primesc pe munca lor, îşi reţin doar plata pe mâna de lucru, iar restul este pentru nevoiaşi. M-am implicat în proiect din septembrie anul acesta. Prin fundaţia „Omenia”, ajută 50 de suflete, din care 35 sunt copii. Este vorba despre copii cu risc de abandon şcolar şi familial, precum şi bătrâni singuri aflaţi în situaţii precare. Astfel, şi din ceea ce vând eu la stand, mare parte se duce tot la acei copii şi bătrâni”.
Andreea Roşu, absolventă de management la Universitatea Al. Ioan Cuza, vrea, la cei 26 de ani ai săi, să promoveze tradiţia costumelor populare aici şi peste hotare, în bundiţa românească.
Geanina NICORESCU