* Darul i se trage de la faptul că a botezat-o părintele Iustin Pârvu, spun apropiaţii
La cei 35 de ani, Ana Pruteanu – o tânără cu o aleasă sensibilitate, dăruită cu har şi înzestrată cu talent, îşi trăieşte pasiunea pentru sculptură în mica sa garsonieră de pe strada Grigore Ureche din Piatra Neamţ, alături de familie:”Sculptura mă întăreşte, îmi dă puterea să merg mai departe. Dacă nu pun mâna pe daltă o perioadă de timp, mă frământă un dor şi o nelinişte ce nu le pot descrie în cuvinte”.
Visul ei este să aibă propriul ei atelier, cu unelte performante şi dălţi de primă calitate. Deocamdată, sculptura o ajută să depăşească momentele de criză financiară din viaţă. Aşa a fost cu o sculptură ce reprezenta pe Iisus răstignit pe care o dăruise unei prietene cadou. Aceasta aflând situaţia dificilă prin care trecea Ana i-a dat înapoi icoana, spunându-i să o vândă. Însă ea nu a putut să facă acest gest aşa că a donat-o bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt” de la Gară. La scurt timp i s-a propus o colaborare cu un atelier de sculptură şi aşa a reuşit să iasă din impasul financiar.
* Botezată de părintele Iustin Pârvu
Satul său natal, comuna Alexandru cel Bun (pe atunci Viişoara), a fost matricea de pornire în care şi-a exersat talentul.
Bunicii, văzându-o de mică îndrăgostită de lemn, i-au povestit că acest dar al ei este şi consecinţa faptului că cel care a oficiat slujba ei de botez a fost marele duhovnic Iustin Pârvu, pe când era la mănăstirea Bistriţa.
Pe la 4-5 ani, jucăriile Anei erau lemnele, câteodată părinţii găsind-o adormită între ele.
* A renunţat la bursă pentru sculptură
La vremea înscrierilor la liceu a ales profesionala de la Liceul Forestier (actualul Colegiu Tehnic „Gheorghe Cartianu”). Din lista profilelor afişate o atrăgea unul din cele două cu bursă. Dar uitându-se mai atent a văzut profilul de Sculptură. Atunci Ana nici n-a mai stat pe gânduri şi a ales sculptura. Şi a intrat a doua pe listă.
Tot în această perioadă mama sa i-a cumpărat primele ei dălţi: „Le-a cumpărat mama de la ruşi din bazar. Erau mici ca nişte şurubelniţe”. Dezvoltându-şi talentul, cu timpul şi-a achiziţionat un set profesional, de la un maistru, iar din Italia şi-a procurat 10 dălţi.
* De la obiecte mici, până la troiţe impunătoare
Ana Pruteanu dă viaţă lemnului în cele mai diverse forme: de la obiecte de uz casnic, la tablouri cu motive florale, zoomorfe şi antropomorfe. Icoanele ocupă un loc aparte în creaţia sa. Multe dintre ele le-a dăruit prietenilor sau le-a confecţionat la comandă pentru a-i scoate din situaţii când un cadou de o aşa valoare le deschidea drumuri în viaţă.
Cele mai de seamă realizări ale Anei sunt cele două troiţe pe care le-a sculptat: „Trebuia să dăltuiesc nişte nume pe o troiţă de pe strada Bicaz din comuna Alexadru cel Bun. Deodată o maşină a oprit şi un domn a venit la mine şi m-a întrebat: – Cine a sculptat această troiţă, tu ai făcut-o? – Nu, eu doar dăltuiesc nume. Nu am făcut eu ornamentele. -Dar te pricepi? – Da, ştiu să fac, dar nu am mai încercat pe o troiţă pănă acum. – Ce bine, nu trebuie să mă mai duc până în Maramureş, te angajez pe tine. Batem palma. Nu-mi venea să cred. Într-o săptămână a fost gata troiţa. Când au venit după ea şi au scos-o pe poartă plângeam ca un copil. Îmi pusesem tot sufletul în acea troiţă. Pe atunci aveam 25 de ani şi locuiam cu părinţii în comună. Fiind frig afară, în aproierea Paştelui, am lucrat în odaie. Când a venit părintele cu aghiazma şi a văzut troiţa a întrebat: -Tu, Ana, lucrezi aşa ceva? După scurt timp am fost solicitată de părintele să fac scena răstignirii lui Hristor cu Maica Domnului şi Sfîntul Apostol Ioan pe o parte şi doi îngeri pe cealată parte la troiţa din curtea bisericii. Acestea au fost cele mai înălţătoare momente din viaţa mea”, a mărturisit emoţionată Ana.
Dincolo de greutăţile de zi cu zi artista pietreancă găseşte puterea să îşi reverse talentul şi chemarea pe bucăţica de lemn care prinde viaţă în mîinile ei. Lucrează cu lemn de diferite esenţe – tei, paltin, stejar, fag, dar dorinţa ei cea mare este de a lucra şi pe lemne exotice. Mirosul lemnului cioplit de daltă o transpune în focul creaţiei şi îi alină sufletul şi o linişteşte.Tot ceea ce sculptează Ana Pruteanu o face cu suflet şi cu talent.
Mihaela RACOVANU