AGORA, invitație la dezbatere publică Cine ne ascultă telefonul

 

Ne sunt ascultate telefoanele? Sigur că da! Ne sunt monitorizate e-mailurile și convorbirile private? Sigur că da. Ceea ce afirmăm noi aici este o glumă, un fragment din Teoria Conspirației? Sigur că nu!

Cu certitudine, mulți dintre noi sunt ascultați și monitorizați de așa-zișii profesioniști, inși cu căștile pe urechi, plătiți din bani publici, funcționari la stat, vecini cu noi la bloc, sau la casa de vizavi. Ei își fac treaba, asta e meseria lor, să ne asculte, să ne monitorizeze și să raporteze mai sus.

Normal, și ei sunt oameni, au familie, copii, datorii la bănci, hemoroizi, dar asta e meseria lor: să ne asculte. Să vadă dacă nu cumva unii sunt împotriva țării, împotriva democrației, sau dacă, unii fac mișmașuri, iau sau dau mită, fură din averea poporului, adică sunt hoți, șmecheri, respectiv niște antisociali al căror loc este la pușcărie, nu în vile de lux.

Normal, în toate țările din lume există asemenea servicii secrete, au rolul lor în orice societate, ascultă, veghează, informează mai sus, la factorii decidenți, și pentru asta sunt plătiți din banul public. Iar în România noastră este la fel. Serviciile secrete ne apără de teroriști, de infiltrați, de spioni, de corupți, de corupători, de hoți ș.a.m.d., adică de ce poate fi mai rău.

Normal, ei, acești oameni, trebuie respectați, au o misiune nobilă, ei sunt selectați dintre cei mai buni, sau cel puțin așa a fost un timp, șefi de promoție, deștepți care știu și ceva limbi străine, în fine, oameni orientați, inteligenți, verificați în privința calității lor umane. Și patrioți, asta în primul rând.

Nu negăm, Doamne ferește!, utilitatea acestor funcționari publici la costum, dar ne deranjează enorm atitudinea acestora, modelul de vită Kobe al super-inteligentului MRU, un ciudat în cele din urmă, un antipatic ce se dădea în stambă, pe scenă, la o campanie electorală.

Marele, cel mai mare câștig al românilor este că putem spune ce ne trece prin cap, că putem scrie și publica, articole precum acesta. Numai că este o frecție la un picior de lemn. Trăim într-o țară cu un incredibil de mare număr de servicii secrete și cu incredibil de mulți inși cu căștile pe urechi. Mult prea mulți. Nu dăm cifre, deși ar fi interesante, edificatoare și triste. Ne punem doar această întrebare: De ce ni se ascultă telefonul și cu ce drept?! Dumneavoastră, oameni buni, ce părere aveți pe chestia asta? Întreb și eu…

Cristian TIMOFTE