E o casă plină de poeme.
Tata poem, mama poem, copilul poem.
Pe pereți sunt atârnate poeme.
Pe o masă poem o bucată de poem așteaptă
satârul poem să-l împartă în bucăți de poem
care vor fi puse pe o tavă poem
care va împinsă brutal pe fundul
cuptorului poem.
Tata poem stă înfipt într-un scaun poem
și citește poeme dintr-un ziar.
Are ochelarii poem pe nas
parcă e o paiață scoasă din uz.
Copilul poem a spart un poem și acum
adună cioburile:
vai, nu arunca poezia la chiuvetă
că se înfundă canalul poem,
strigă mama poem.
Bătăi în ușa poem:
copilul vecinilor a venit
să împrumute două poeme
(„numai până marți, a spus tata!”)
Mama poem îi împachetează două poeme
îl mângâie pe creștet
(ce mare te-ai făcut!)
și brusc înduioșată de tentația artei
în mica noastră comunitate
îi spune cu voce domoală:
unul dintre poeme puteți să-l păstrați
e mica noastră contribuție la
sentimentul de zădărnicie care ne leagă.
* Biblioteca
Cât mai avem ca timp?, întreabă condamnatul.
O clipă, îi răspunse călăul.
O ultimă dorință, îmi este îngăduită, domnule călău?
Dacă nu am ști noi prețul vieții, cine să-l știe? De asta,
domnule condamnat, teritoriul meu e viața –
viața de aici
sau viața de dincolo
în esență e același lucru
le deosebește nuanțele.
Care vă este dorința, domnule condamnat?
Ultima mea dorință, domnule călău, este să mă lăsați
să citesc cărțile din biblioteca aceasta
am început demult acest lucru,
dar ori nu am avut dispoziția necesară
ori nu am avut timpul necesar
ori lumina nu a fost întotdeauna cea potrivită
mai am mult de citit
domnule călău, știți foarte bine
că fără de mine biblioteca asta își pierde utilitatea.
Au murit acuzatorii, au murit gardienii
și cei care l-au condamnat
și copiii lor au murit;
Au venit să îl pună în libertate
dar el nu a stat să îi asculte.
În jurul lui se dezvoltase o întreagă viață
socială un bâlci femei prostituție
Îl mai întrebau
dar dumneata pentru ce ai fost închis?
Pentru vina de a fi ucis o bătrână cămătăreasă
pe când mă numeam Raskolnikov;
pentru vina de a fi incendiat Roma
pe când mă numeam Nero;
pentru furtul unui diamant mare cât hotelul Ritz.
Da, grele fapte, da grea pedeapsa.
Au încercat să îl scoată cu forța
voiau să construiască ceva
în locul bibliotecii
un supermarket
o centrală eoliană care
să macine vântul
dar nu au reușit
să-l înduplece.
L-au condamnat din nou
pentru obstrucționare
socială a intereselor comune
tot la moarte
și i-au îngăduit
o ultimă dorință:
Cu buzele albite
cu ochii împăienjeniți de pleoape
cu sprâncenele înspicate
s-a afundat în bibliotecă
și nu, nu l-au mai găsit vreodată.