Adormirea Sfintei Ana, mama Maicii Domnului

Astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Adormirea Sfintei Ana, mama Maicii Domnului şi bunica după trup a Domnului Nostru Iisus Hristos. Sfânta Ana se trăgea din neamul lui Levi. A fost ultima născută a marelui Preot Matan şi a soţiei sale Maria, surorile ei fiind Maria şi Sovi.  Sora cea mai mare, Maria, s-a căsătorit la Betleem şi a născut pe Salomi moaşa.  Sovi s-a căsătorit şi ea la Betleem şi a născut pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Ana s-a cununat cu înteleptul Ioachim din Galileia şi a născut pe Maica Domnului. Astfel Salomea, Elisabeta şi Maica Domnului erau verişoare, iar după descendenţa sa trupească, Mântuitorul era văr de gradul doi al Sfântului Ioan Înaintemergătorul.

După ce a născut pe Maica Domnului, pe care Dumnezeu o rostuise ca cea mai sfântă din neamul omenesc, şi după ce a încredinţat copilul la Templu, la vârsta de trei ani, ca pe o ofrandă neprihănită, Sfânta Ana şi-a petrecut restul vieţii sale în post, rugăciune şi faceri de bine. Şi-a dat sufletul în pace în mâinile Domnului, la vârsta de 69 de ani.  Sfântul Ioachim a murit la vârsta de 80 de ani, însă nu se stie care dintre cei doi a murit primul. Singurul lucru pe care ni l-a transmis Tradiţia Bisericii este că Maica Domnului îşi pierduse deja părinţii la vârsta de 11 ani, pe când era încă în Templu.

Moaştele Sfintei Ana

În timpul domniei Împăratului Iustinian (527-565), în Constantinopol a fost construită o biserică în cinstea Sfintei Ana. Împăratul Iustinian II (685-695; 705-711) a restaurat această biserică de când sfânta i s-a arătat în vis soției sale însărcinate. Tot la acea vreme, au fost aduse la Constantinopol trupul și veșmintele sale. Textul slujbei grecești închinate Sf. Ana a fost compus de către Sf. Teofan (d. 817), dar părți mai vechi ale slujbei îi sunt atribuite lui Anatoliu din Bizanţ (d. 458).

Adormirea Sfintei Ana este sărbătorită în Biserica de Răsărit pe data de 25 iulie, zi ce ar putea simboliza ridicarea primei biserici din Constantinopol în cinstea ei, ori aducerea moaștelor  în Constantinopol. Sfintele moaşte aduse din Țara Sfântă în Constantinopol în 710, iar în 1333 ele încă se mai aflau în biserica Sfânta Sofia.

Cel mai vechi şi îndrăgit schit de pe Muntele Athos îi este închinat lui „Yiayia” (bunica), așa cum o numesc cu drag, pe Sfânta Ana, călugării schitului. În biserica principală este păstrată partea inferioară a piciorului stâng al Sfintei Ana.

Conform unor manuscrise vechi, acesta a fost adus aici de către Simeon cel Drept, pe 26 octombrie 1666. Rămășița trupului Sfintei Ana nu a fost atinsă de stricăciune, făcând de-a lungul timpului nenumărate miracole, mai ales pentru femeile ce nu puteau avea copii.

Întregul picior drept al Sf. Ana este păstrat la Mănăstirea Koutloumousiou, tot pe Muntele Athos. Mâna este păstrată la Mănăstirea Stavronikita. Alte rămășițe ale Sfintei se mai află la Patriarhia Ierusalimului și a Antiohiei, la Mănăstirea Kykkos de pe insula Cipru, precum și la alte patriarhii catolice și ortodoxe din întreaga lume.

Irina NASTASIU