Adolph Chevallier a fost unul din cei mai importanți fotografi ai primei jumătăți a secolului trecut. De numele lui se leagă atât istoria şi tradiţia satului românesc de pe Valea Bistriţei, pe care l-a imortalizat în sute de fotografii care au făcut înconjurul lumii, cât şi oraşul Piatra-Neamţ, unde Chevallier şi-a deschis un atelier particular, lângă Liceul „Petru Rareş”.
Adolphe Chevallier a văzut lumina zilei pe 7 noiembrie 1881, în comuna Broşteni, judeţul Neamţ, fiind fiul lui Adolph Chevallier, inginer silvic, şi al Smarandei Vasiliu.
A început şcoala primară în satul natal, apoi a urmat cursurile Şcolii Nr.1 din Fălticeni, fiind coleg de clasă cu Mihail Sadoveanu şi împrietenindu-se cu ilustrul cărturar pietrean, G. T. Kirileanu.
În jurul anului 1897, Adolph Chevallier este trimis în Elveţia, la Lausanne, unde învaţă meseria de fotograf, meserie pe care o va practica în România, devenind unul din cei mai de seama artişti fotografi din prima parte a secolului al XX-lea.
Ca nimeni altul, Chevallier reuşeşte să surprindă esenţa şi pitorescul Văii Bistriţei: păstorii cu turmele lor, plutaşii, gospodarii, păstrătorii de tradiţii, cosaşii la strânsul fânului, femeile pe prispă la tors sau la războiul de ţesut ori diferite personalităţi ale timpului.
În anul 1921, Adolph Chevallier devine fotograful Curţii Regale, iar în anul următor hotărăşte să-şi ridice un nou atelier, pentru care primeşte autorizaţie de la Primăria Piatra-Neamţ.
Cu aparatul alături, Chevallier cutreieră locurile dragi lui, surprinzând momente şi activităţi din viaţa ţăranilor de pe Valea Bistriţei, oprindu-se în special asupra îndeletnicirilor feminine din zonă.
„A fost un om iubit, respectat şi apreciat de cei din jur…”
«Viaţa artistului fotograf s-a sfârşit trist. Supus persecuţiilor regimului comunist, a fost nevoit să emigreze în 1948 în Elveţia. A încetat din viaţă în anul 1962, la Lausanne, cu un nesfârşit dor faţă de ţinuturile natale, exprimat în scrisorile către prieteni. În ciuda a numeroase greutăţi şi amărăciuni, din rândurile epistolelor se simte dorul de tot ce a însemnat viaţa bună şi frumoasă de pe plaiurile copilăriei de la Barnar, de buciumul auzit la Stâna Schitului de pe Rarău, de unduirile Bistriţei atât de dragă lui.
A fost un om iubit, respectat şi apreciat de cei din jur, nu puţini, care au avut numai cuvinte de laudă faţă de caracterul şi profesionalismul lui: „Cu obrazul numai zâmbet şi lumină (…) bun, primitor, dârz, tăcut, luminos, modest” şi mă gândesc că numai aşa putea fi un om careşi găsea liniştea şi tihna, după oboseala zilnică, între stupii lui dragi, alături de truditoarele, asemenea lui, întru bucuria celor din jur.
Dar vine vremea când ochiul nu mai este ager şi când hârtia fotografică refuză impresii pământene.
Adolphe A. Chevallier se stinge din viaţă pe 23 aprilie 1963 în Elveţia.
Marele noroc al nemuririi lui Ad. A. Chevallier îl reprezintă colecţia de clişee fotografice rămase printr-o minune în patrimoniul Văii Bistriţei Nemţene, cu tot ce a însemnat dragostea de frumos, sinceritatea şi bunătatea artistului.» (Din volumul „Artistul Fotograf Adolphe A. CHEVALLIER – în colecţia mea” de Constantin Horghidan, aflat în pregătire la Editura „C.M. Imago”)
Sute de clişee pe sticlă din perioada interbelică, păstrate la Muzeul de Etnografie
O importantă şi impresionantă colecţie foto-documentară despre locuitorii şi locurile unde a trăit înzestratul fotograf, respectiv câteva sute de clişee pe sticlă, se păstrează în prezent în patrimoniul Muzeului de Etnografie din Piatra-Neamţ, prin strădania şi pasiunea doamnei Elena Florescu, autoarea unor cărţi şi lucrări dedicate artistului nemţean.
„Avem o colecţie de 200 de clişee pe sticlă din perioada interbelică, realizate de Adolph Chevallier, fotograful Casei Regale a României. El a fost foarte ataşat de această zonă ilustrând tocmai viaţa la ţară şi principalele ocupaţii ale ţăranului de pe Valea Bistriţei. Adolph Chevallier a avut un atelier foto în faţa Liceului “Petru Rareş” din Piatra-Neamţ, iar aceste clişee pe sticlă, de dimensiuni 9/12, cum se lucra în anii interbelici, au ajuns în posesia familiei Kirileanu, ştiindu-se că G. T. Kirileanu a fost bibliotecar al Familiei Regale. Achiziţia a fost făcută în anul 1974 de doamna Elena Florescu, de la nepotul lui G. T. Kirileanu, e vorba de librarul Grigore Kirileanu. Fotografiile sunt foarte expresive, reprezentând o frescă vie a satului românesc de odinioară. În fotografii apar obiceiuri de iarnă, ocupaţiile ţăranilor, portul popular, bisericile de lemn din judeţul Neamţ. Un clişeu foarte interesant, intitulat “Iconiţe la Bisericani”, reprezintă stejarul în care se spune că s-a arătat Maica Domnului unor călugări sihaştri, devenit loc de pelerinaj. Toate aceste clişee sunt foarte importante pentru că ne-au permis ca, alături de piesele expuse în Muzeul de Etnografie, să creăm un cadru pentru ca vizitatorul să-şi dea seama cum se trăia în satele din zona Neamţului, în perioada interbelică”, ne-a explicat Florentina Buzenschi, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamţ.
Clișeele realizate de Adolph Chevallier au fost frecvent folosite în pliantele și materialele de propagandă turistică ale României pentru străinătate, Editura Cartea Românească răspândindu-le, la rândul său, peste tot în țară. Cu ocazia Anului Nou 1940, câteva din fotografiile sale cu obiceiuri de iarnă (Steaua, Capra, Plugușorul) au fost folosite pentru editarea unor felicitări, flăcăii satului fiind, după cum le arată portul, dintr-una din zonele mai izolate ale judeţului Neamț. Alături de acestea, celebrele fotografii avându-i ca protagonişti pe George Enescu, Regele Ferdinand şi Regina Maria întregesc tezaurul nepreţuit al unui fotograf care a prezentat lumii întregi satele de pe Valea Bistriţei, cu tradiţiile şi obiceiurile păstrate şi transmise de lungul timpului, din generaţie în generaţie. O lume care a apus demult, dar care transmite de peste veacuri un mesaj cutremurător: dispariţia satului românesc, cu toată zestrea lui spirituală, va duce treptat şi la dispariţia noastră ca popor!
Irina NASTASIU