Ambele filoane și-au remarcat prezența în expoziția recentă (autorul a avut grijă să le separe distinct), între ele aflându-se interesul special pentru canonul iconar, care invită la studiu și rigoare, calități pe care artistul, agitat în felul lui de a fi, le trădează ușor pentru aventura încinsă din zona expresionistă. „Pictura bisericească m-a ajutat să câștig în rapiditatea execuției și în dezinvoltura pensulației, să mă mișc mai repede, cu o anumită lejeritate. Posibilitatea de a te exprima pe suprafețe mari, în condițiile rapidității cerute de frescă, îți dă o siguranță de sine importantă“, declară artistul, originar din Negrești, Neamț (n. 12 iunie 1962). Din acest spațiu provine – e bine să amintim – unul din marii noștri pictori academiști, C.D. Stahi (1844-1920), întemeietorul învățământului artistic și al Pinacotecii din Iași, cel care a pictat peste 80 de icoane și catapeteasma bisericii din Negrești, celebră, astăzi așezământ de patrimoniu, din păcate neglijat.
Despre perioada căutărilor și a primelor ieșiri în public, Petru Vamanu spune: „Cenaclul Alfa era ca o antecameră a Uniunii Artiștilor Plastici, în care erau incluși pictorii talentați sub 35 de ani. Experiențele de atunci au fost marcante, prin faptul că eram toți tineri și non-conformiști. Voiam să facem altceva decât comanda propagandistică. Cred că cea mai mare manifestare a acestei mișcări a fost o bienală națională de la Baia Mare“.
A început să studieze pictura din clasa a VII-a, făcând naveta de la Negrești la Școala Populară de Artă din Piatra Neamț, în afara orelor de la școala generală din satul natal. „Am dat examen de admitere cu soția sculptorului Pompiliu Clement, în parcul care era pe vremea aceea peste drum de Biserica Precista. Mi s-a spus să transmit ceea ce văd și am desenat, în acuarelă, o parte din peisajul de acolo: un colț de casă, personaje în trecere, pomi… Aveam ceva îndemânări și am rămas la pictură“, își amintește Petru Vamanu.
A urmat apoi cursurile Liceului de artă „George Apostu“ din Bacău (promoția 1981), unde a studiat sub îndrumarea prof. Gh. Velea, având între alții coleg mai mare pe Ștefan Potop. Spirit asimilativ, „însoțitor“ ideal, n-a pierdut nici o tabără de creație sau vreun vernisaj, privind atent și avid spre alchimia cromatică devenită experiment. Siluetele sale se lasă mereu învinse de paleta cu nuanțe. În materie de spontaneitate, l-a avut model pe regretatul pictor Constantin Filimon, spirit boem, intrat în legendă, și el cu disponibilități spre vivacitatea culorii și așternerea ei rebelă.
Momentul de vârf al carierei – Diploma de merit la Concursul Internațional de creație vizuală „Aurel Băeșu“, ediția a II-a, 2015, plus participarea în același an la Expoziția „Personal Tales“ de la Palazo Zanardi din Veneția, și la Expoziția de anvergură „Autoportretul“ de la Russe, Bulgaria. S-a remarcat de asemenea la Bienalele Perugiana din Perugia și la cea din Florența. Mai spune: „Îmi place roșul, pentru că exprimă absolut toate trăirile, de la furie până la liniște deplină“. Ne putem aștepta de la el și la alte surprize.
Cristian LIVESCU