S-a stins vineri seara din viaţă, în urma unui atac de cord, ziaristul Martin Leiboici, ultimul din generaţia de aur pe care a avut-o ziarul Ceahlăul. A fost un om echilibrat, un om corect, un prieten bun, o persoană verticală, un lord printre puţinii rămaşi în presă, dar mai presus de toate, Martin a fost un OM. Am avut ce învăţa de la el, în primii mei ani de presă, când sufeream cumplit atunci când pixul său tăia nemilos din inutilele introduceri pe care le făceam în articolele de ziar. Corecturi de substanţă, verb subţire şi, mai ales, o mare corectitudine. Martin Leibovici a fost ziarist la Ceahlăul şi a cochetat şi cu televiziunea. Era un om şcolit, un erudit, a fost unul din cei care alcătuiau careul de aşi ai Ziarului Ceahlăul, aşa cum i-am prins eu în anul 1995, când am debutat în presă: Viorel Tudose, Cătălin Stupcanu, Corneliu Lămătic şi Martin Leibovici. Cu excepţia deportării la Cooperativa „Arta Meşteşugarilor” făcute de regimul comunist căruia nu i-a convenit la acea vreme doi dintre aceşti ziarisşti adevăraţi – Martin L. Şi Cătălin Stupcanu, maestrul care s-a dus vineri seara spre cer a fost ziaristul Ceahlăului de unde a ieşit, ca şi ceilalţi, la pensie. A murit un om bun, un formator de generaţii, o persoană onestă, şi mai ales, un om care a avut vocaţia reală a prieteniei. A fost înmormântat ieri, în Cimitirul Evreiesc. Drum lin spre eternitate, Domnule Martin!
Mariana OLTEAN TUDOSE