*Proiectul „Strămutații, lumea de sub ape“ vorbește despre sacrificarea vieților a mii de oameni cărora le-au fost strămutate gospodăriile sau care au murit pe șantierul hidrocentralei de la Bicaz * „Noi suntem urmașii acelor oameni, care au suferit enorm. De aceea, ne-am gândit ca măcar noi să facem un gest de recuperare a istoriei și să realizăm un film cu reportaje despre situațiile create de jur împrejurul lacului“, ne-a spus coordonatorul echipei, prof. Florin Popescu.
Proiectul „Strămutații, lumea de sub ape“, realizat de o echipă de patru elevi și un profesor coordonator de la Liceul „Mihail Sadoveanu“ din Borca, a obținut locul al III-lea la Concursul național de creație pentru liceeni „Locuri ale memoriei în localitatea ta“, organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) cu sprijinul Fundației Konrad Adenauer (KAS) și în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.
Echipa nemțeană (formată din Bordianu Teodora, Botezatu Flavia – Ioana, Loghin Daria – Elena și Mujdei Alexandru, alături de prof. coordonator Florin Popescu) a realizat un film de o oră și 17 minute care vorbește despre sacrificarea vieților a mii de oameni cărora le-au fost strămutate gospodăriile sau care au murit pe șantierul hidrocentralei de la Bicaz.
Un gest de recuperare a istoriei
„Aceasta este zona unde au fost strămutați cei care au fost nevoiți să-și părăsească locuințele până pe 1 iulie 1960, când apele lacului de acumulare Izvorul Muntelui au început să crească. Noi suntem urmașii acelor oameni, care au suferit enorm. De aceea, ne-am gândit ca măcar noi să facem un gest de recuperare a istoriei și să realizăm un film cu reportaje despre situațiile create de jur împrejurul lacului. Una dintre surprizele pe care le-am avut pe parcursul investigației noastre a fost să aflăm că clădirea masivă din lemn rotund a Căminului Cultural din Borca, unde am fost premiați de-a lungul anilor, a fost și ea strămutată cu zeci de căruțe de sub ape. Pe atunci nu exista Liceul Bicaz și majoritatea elevilor absolvenți din zona Hangu urmau liceul la Borca, deci au venit la școală cu tot cu cămin. Cercetarea a fost nu numai vastă, ci și complexă, necesitând și argumentarea că această situație se datorează politicii comuniste, de aceea din două luni de peregrinări în fiecare week-end și din 15 ore de filmări a rezultat un film destul de lung, de o oră și 17 minute, în care nu au încăput nicidecum toate argumentele. Spre exemplu, în situația canalului Dunăre – Marea Neagră, este recunoscut faptul că scopul Partidului Comunist nu a fost navigarea pe Dunăre și fertilizarea Dobrogei, ci decimarea deținuților politici care nu mai încăpeau în închisori. Acest lucru îl relatează Marin Preda în «Cel mai iubit dintre pământeni», vol. I, unde descrie întâlnirea dintre Gheorghiu-Dej și Stalin, care i-a sugerat construcția și scopul perfid al construirii canalului. Dacă această lucrare a început pe 25 mai 1949, construcția Barajului a început pe 13 noiembrie 1950, într-o zonă cu oameni nesupuși, unde activau și două organizații de partizani, precum și alte grupe de luptători anticomuniști. Am vorbit despre situația arestărilor din zonă, unii deținuți fiind închiși chiar la coloniile de muncă forțată de la Bicaz“, ne-a spus prof. Florin Popescu.
Proiectul inginerului Dimitrie Leonida, redimensionat de comuniști
Un alt aspect relevant al documentarului realizat – cu cheltuieli minime, fără ajutorul sponsorilor sau al operatorilor profesioniști – de inimoșii liceeni din Borca este cel referitor la proiectul gândit de tânărul inginer Dimitrie Leonida, care prevedea ca lacul de acumulare să se întindă pe o suprafață mult mai mică, neexistând pericolul inundării localităților care se află astăzi sub apă. Proiectul lui Dimitrie Leonida a fost, însă, redimensionat, comuniștii dorind construirea unui baraj uriaș și a unei salbe de 12 hidrocentrale pe râul Bistrița, de la Poiana Largului și până la Bacău.
„Nu am reușit să prezentăm în film decât câteva din planșele lui Dimitrie Leonida alese din lucrarea lui de diplomă din 1908. Lacul avea numai 100 milioane de metri cubi de apă, față de 1 miliard 250 de milioane cât are acum, pe o suprafață de 2,71 km pătrați, față de 32,6 km pătrați și nu ajungea să inunde niciuna dintre localitățile identificate de noi, care se află astăzi parțial sau total sub apă. Proiectul ieșea în evidență deoarece Dimitrie Leonida descoperise forma literei U pe râul Bistrița, pe o lungime de 15 km, astfel încât tunelul de aducțiune care străbate muntele până la hidrocentrală trebuia săpat la o lungime optimă, sub 5 km, cu o diferență mare de altitudine, care tocmai de aceea necesita un bazin de acumulare mic. În lucrare este precizată inclusiv construcția unui canal peste baraj pentru circulația plutelor (imposibil la dimensiunile de azi) și sunt fotografii ale zonelor nepopulate care urmau să fie afectate de ape. Dar s-a impus modelul stahanovist de către ruși, lacul fiind de 12 ori mai mare“, adaugă prof. Florin Popescu.
Mii de morți și zeci de sate strămutate
În finalul documentarului, realizatorii prezintă și o hartă cu cele mai importante amplasamente care au fost strămutate sau distruse: Biserica mănăstirii Buhalnița – monument istoric din sec. al XVII-lea, strămutată în 1958, și cimitirul mănăstirii, parțial strămutat; Școala din Buhalnița, care se afla în incinta mănăstirii; Catedrala din Hangu, un simbol al istoriei Lacului Bicaz, dinamitată în 1959; Biserica veche din Hangu, monument istoric, strămutată în pădure, la mare distanță de sat, împreună cu cimitirul, parțial strămutat; Spitalul „Regele Carol I“ din Hangu, strămutat sub dimensiuni reduse la Ceahlău; Aerodromul spitalului pe care aterizau avioanele Aviasat cu răniți; Căminul cultural din Hangu, cu 2 săli de conferințe, strămutat în Borca; Judecătoria din Hangu, desființată; Biserica din Izvorul Alb, demolată pe 15 mai 1959 și refăcută în 1962; Biserica monument istoric din Izvorul Alb – Fîrțîgi, nu a fost strămutată, ci a dispărut.
„Mai sunt și alte locații pe care le-am investigat și apar în film, dar situația trebuie privită și în
ansamblu, sub aspectul social, economic și spiritual al celor 20 de sate și 20.000 de locuitori din 2291 de gospodării strămutate. În film s-a vorbit și despre raportul pierderilor și a câștigurilor de pe urma construirii barajului“, mai spune coordonatorul echipei nemțene.
Realizarea barajului a însemnat sacrificarea vieților a mii de oameni, având în vedere că mâna de lucru a fost asigurată de deținuții politici ai regimului. Câți oameni au murit în acea perioadă? Nimeni nu știe, pentru că cele mai multe dintre accidentele de muncă nu au fost niciodată raportate…
Elevii câștigători vor participa la o tabără la Râmnicu-Sărat
Alături de echipa nemțeană, juriul a premiat echipa Liceului Teologic Romano-Catolic „Gerhardinum“ din Timișoara (locul I), pentru proiectul „Ghid turistic – Monumente și amintiri ale dictaturii comuniste“, echipă formată din elevii Draxel Gabriel, Chicheș Drăgan, Druga Victor, Farcaș Levente, coordonați de prof. Balla Tamás, precum și echipa Colegiul Național „Emil Racoviță“, Iași (locul II), pentru proiectul „Dosar de urmărire informativă 1-CNER/IS/2016“, realizat de elevii Dadun Mihail, Ouatu Ioana-Teodora, Ciobanu Mălina și Amaziliței Sabina Ioana, coordonați de prof. Hendreș Mihaela.
Elevii câștigători și profesorii coordonatori vor participa la o tabără organizată de IICCMER la Râmnicu-Sărat, județul Buzău, în perioada 18-22 aprilie 2016, în cadrul programului Școala altfel: „Să știi mai multe, să fii mai bun! “.
Programul celor cinci zile va conține activități culturale și sociale, de team building, cercetare de teren, workshop-uri, prelegeri, vizionări de filme etc., după un calendar care va fi anunțat ulterior. Cheltuielile de transport, cazare și masă vor fi asigurate de către organizatori.
Irina NASTASIU