Clădirea Poştei Române din Piatra-Neamţ – monument de patrimoniu
Pe data de 9 octombrie este sărbătorită Ziua Mondială a Poștei, dedicată activității de curierat a poștașilor. Serviciul poştal a fost înfiinţat în 1874, sub denumirea de Uniunea Generală a Poştelor, patru ani mai târziu schimbându-şi numele în Uniunea Poştală Universală, prin semnarea Tratatului de la Berna de către cei 22 de membri fondatori, între care se număra şi George Lahovari, directorul general al Poştelor şi Telegrafului.
Ziua Mondială a Poştei este sărbătorită de peste 150 de ţări, administrațiile poștale lansând emisiuni filatelice dedicate acestei date sau noi servicii poștale, organizând festivități și evenimente speciale, precum şi conferințe și seminarii cu specific poștal și filatelic. Toate aceste activităţi au drept scop sublinierea rolului sectorului poștal în viața oamenilor și a societăţii, precum şi a contribuției sale la dezvoltarea socială și economică a țărilor.
Scurt istoric al Poştei Române
Pe teritoriul României, serviciul poştal a fost introdus imediat după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman. După retragerea aureliană, poşta a înregistrat o perioadă de declin, fiind reorganizată abia în secolul al XIV-lea. Domnii aveau curieri cunoscuţi sub numele de „călăraşi” şi „lipcani”, care străbăteau cu repeziciune distanţe mari. Creşterea numărului de călăreţi a dus la apariţia olacului (curier special care ducea, călare, vești sau corespondență în țară și peste hotare).
La mijlocul secolului al XVII-lea, au fost introduse relee de poştă, cunoscute sub denumirea de menziluri, cele mai importante drumuri de poştă din acea perioadă fiind în Moldova (Iaşi – Bârlad – Galaţi şi Iaşi – Hârlău – Cernăuţi) şi în Ţara Românească (Bucureşti – Târgovişte, Bucureşti – Piteşti – Craiova, Bucureşti – Silistra sau Giurgiu).
În timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat din Moldova, s-a luat hotărârea reorganizării poştelor, cheltuielile fiind suportate de către stat. În octombrie 1775, Alexandru Ipsilanti decide ca, la conducerea menzilurilor, să fie numiţi căpitani de menzil sau de poştă, iar caii să fie cumpăraţi cu bani din vistieria ţării. Pe atunci, poşta era condusă la nivel central de doi căpitani de poştă cu reşedinţa la Bucureşti.
Serviciile poştale străine pe teritoriul românesc
În secolul al XIX-lea, în Ţările Române funcţionau şi serviciile poştale ale Austriei şi Rusiei. Austriecii au desfăşurat activităţi poştale în Principatele Române între anii 1718 – 1869, în timp ce Rusia câştigase dreptul de a înfiinţa consulate şi oficii poştale în Moldova şi Ţara Românească, în urma tratatului de la Kuciuc Kainargi, din 21 iulie 1774. Cea mai veche ştampilă cunoscută a poştei austriece în Ţara Românească datează din 1811, purtând inscripţia „Bukarest in der Walachez“, iar în Moldova este cunoscută din al doilea deceniu al secolului al XIX-lea ştampila cu inscripţia „Moldau“.
Apar serviciile de diligenţă
După revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu şi revenirea la domniile pământene în 1822, serviciul poştal a cunoscut o perioadă de dezvoltare, prin contribuţia lui Grigore Ghica în Ţara Românească (în perioada iunie 1822 – aprilie 1828) şi Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova (în perioada iunie 1822 – aprilie 1828).
În Moldova şi Ţara Românească au fost înfiinţate serviciile de transport pentru călători, mărfuri şi corespondenţă, s-au organizat licitaţii pentru concesionarea poştelor, fiind introduse şi introduse serviciile de diligenţă.
În aceeaşi perioadă, poştele din Transilvania au intrat într-un proces de reorganizare, asigurându-se legătura oraşelor Cluj, Braşov, Sibiu cu ţările din vestul Europei. Totodată, vechile legături cu Moldova şi Ţara Românească au început să se extindă şi să se diversifice.
Înfiinţarea primului oficiu poştal
Trăsurile numite „braşovence” au fost introduse, în 1841, în Ţara Românească, pe rutele spre Brăila, Giurgiu, Câineni şi Focşani. În 1846, s-a decis ca gropurile (săculeţele sigilate) de bani care aparţineau statului sau particularilor să fie expediate prin poştă pe răspunderea antreprenorilor.
În vara aceluiaşi an, s-a înfiinţat primul oficiu poştal, la Bucureşti, fiind introdus şi un serviciu de diligenţă pe rutele principale: Bucureşti – Piteşti şi Bucureşti – Giurgiu.
În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1853; 1854-1856), s-a înfiinţat, în Moldova, un serviciu poştal oficial pentru transportul corespondenţei între ţinuturi şi plase. Între plase şi comune corespondenţa se făcea prin intermediul dorobanţilor călări şi a vătăşeilor speciali ai comunelor.
De asemenea, în fiecare judeţ au fost înfiinţate oficii poştale, fapt care a dus la apariţia funcţiei de factor poştal. S-au înfiinţat curse regulate care transportau actele oficiale şi ale particularilor şi s-a fixat un tarif unic pentru corespondenţă.
În 1850, a fost înfiinţat serviciul de diligenţă care a funcţionat iniţial de două ori pe săptămână, pe rutele Iaşi – Roman – Bacău – Focşani, de unde se făcea legătura cu poşta munteană.
În urma războiului Crimeii, poştele din Moldova au fost definitiv constituite ca instituţie de stat. Au fost înfiinţate noi oficii, cursele de diligenţă s-au înmulţit, iar pentru personal au fost stabilite un orar fix, un salariu şi posibilităţi de avansare. De asemenea, au apărut cutiile poştale, s-au stabilit diverse tarife pentru prestaţiile poştale, iar în luna iulie 1858 au început să fie utilizate primele mărci poştale adezive.
Clădirea Poştei din Piatra-Neamţ, monument de patrimoniu
Operă a renumitului arhitect italian Carol Zani, clădirea Poştei din Piatra-Neamţ se află pe lista clădirilor de patrimoniu din judeţul nostru, construcţia fiind definitivată în anul 1936.
Între clădirile ridicate în Neamţ de Carol Zani se numără Palatul Regal, reşedinţa de vară a suveranilor României, Şcoala primară din Tarcău, Palatul Administrativ şi Gara nouă din Piatra Neamţ, tot lui îi este atribuită Cabana “Dochia” – de pe muntele Ceahlău.
«Antrepriza de construcţii “Carol Zani” a ridicat clădiri pentru instituţii de stat (primării, spitale, dispensare medicale, şcoli, biserici), precum şi pentru marii proprietari ai vremii. De numele lui sunt legate construcţiile bisericilor din Grinţieş, Dreptu, Hangu, Cut, Precista (Piatra-Neamţ); a primăriilor din Ghigoeşti, Dumbrava, Săvineşti, Bicaz sau ale şcolilor: Liceul de fete, Şcolile normale de băieţi şi fete, Şcoala de băieţi nr. 1- azi „Muzeul de Artă” – Şcoala din Valea Viei, denumită “Jear Raux şi G.D. Lalu”, Banca Naţională, Poşta, clădirea Teatrului, Spitalul „Costinescu”, Căminul de ucenici; casele: Vila “G.D. Lalu”, Alexandrina Măcăresc Barassi, Livezeanu, Tomulescu, Vulovici, Fior, Calmulschi, loaniu Şoarec ş.a.» (Sursa: Constantin Pangrati – „Dicţionarul oamenilor de seamă din judeţul Neamţ”, Editura Crigarux, 1999)
Irina NASTASIU