Se împlinesc, astăzi, 27 de ani de la moartea reputatului medic nemţean Gheorghe Iacomi. Născut la 19 aprilie 1914, la Piatra-Neamţ, Gheorghe Iacomi a urmat şcoala primară si Liceul „Petru Rareş“. Rămas orfan de tată la 18 ani, a studiat medicina la Cluj şi Bucureşti, absolvind-o în 1939. Ulterior obţine doctoratul în ştiinţe medicale cu meritul „Magna Cum Laude”. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost medic pe front, mergând în prima linie până la cotul Donului. În 1942 a revenit în orașul natal, unde a profesat ca medic speciali17st chirurg (1942 – 1949) şi apoi ca medic primar chirurg până la pensionare (1978), cu o întrerupere de 2 ani (1951 – 1952), când a pus bazele Spitalului Municipal Hunedoara, unde a fost atât medic chirurg cât şi director.
În cadrul Spitalului Judeţean Piatra Neamţ a fost medic şef de secţie, iar în perioadele 1948 – 1949 şi 1957 – 1958 a fost director al aceleiaşi instituţii.
După pensionare a profesat în cadrul Policlinicii Piatra-Neamţ, la cabinetul de Medicină Sportivă, până în anul 1984. A fost considerat unul din cei mai buni medici chirurgi din ţară. A fondat Filiala Neamţ a Uniunii Societăţilor de Sţiinte Medicale din România (1948), fiind, de asemenea, iniţiatorul Consfătuirilor Chirurgicale din Moldova (1971).
A obţinut brevet de invenţie (colectiv) pentru patul de terapie intensivă (1966). A prezentat peste 600 de comunicări în cadrul congreselor şi conferinţelor interjudeţene de chirurgie, din care aproape 70 au fost publicate în revistele de specialitate. În 1981 i s-a conferit premiul „Bisturiul de aur”.
Îndrăgostit de muntele Ceahlău
Pe lângă pasiunea pentru profesia sa, Gheorghe Iacomi a dovedit şi o dragoste deosebită pentru natură, cu precădere pentru muntele Ceahlău, pe care l-a urcat pentru prima oară la 10 ani, alături de bunica sa. „Zbor cu gândul în timpurile demult apuse, de acum 150 – 200 de ani, părându-mi a vedea valea Bistriţei şi a Bicazului, cu pădurile sălbatice şi neîntinate, cu acele căsuţe mici şi rare, răspândite pe coastele munţilor. Şi un freamăt sufletesc neînţeles mă pironeşte locului, simţind nepotolita nevoie de a sta de vorbă în tihnă cu strămoşii noştri. Nu erau decât acei ţărani obidiţi care se străduiau să agonisească pentru viaţă câte ceva, prin locurile atât de ascunse din codrii seculari. Şi dac-aş buciuma în largul lumii să-i adun pe toţi în jurul meu, i-aş întreba ce ştiu despre vremurile în care au trăit. Şi-aş asculta poveştile din gura unor moşnegi, spuse cu tâlc şi meşteşug în grai domol moldovenesc, poveşti trecute din gură în gură din vremi uitate. Şi fiecare ar fi un crâmpei din lunga istorie a trecutului nostru în jurul acestui munte bătrân – Ceahlăul”, mărturisea Iacomi.
A fost membru al Clubului Alpin Român din 1939, preşedinte al Asociaţiei „Prietenii Ceahlăului” și preşedinte de onoare al „Alpin Club Petrodava” Piatra-Neamţ. A fost organizator, alături de prietenul său, prof. Gh. Amaicei, al primei ediţii a Concursului Naţional de Drumeţie şi Orientare Turistică „Ştafeta Munţilor” și al concursului „Amicii drumeției”.
A promovat şi susţinut activităţi privind cunoaşterea şi protejarea mediului înconjurător, punând bazele turismului montan şi ale Salvamontului în judeţul Neamţ. Este autorul lucrărilor „Ghidul Ceahlăului” (Ediţia I, 1961, Ediţia a II-a, 1969), „Harta Turistică a Ceahlăului” (1982), „Ceahlăul în spiritualitatea românească” (1996, ed. postumă), „Ceahlăul – Ghid turistic” (2000, ed. postumă).
S-a stins din viaţă pe data de 18 octombrie 1991, la Spitalul Judeţean Neamț. În semn de recunoaștere a meritelor sale, sala de operaţie în care a profesat în cadrul Spitalului Judeţean îi poartă astăzi numele. De asemenea, o stradă din zona centrală a oraşului Piatra-Neamț se numeşte „Dr. Gheorghe Iacomi”.
În anul 1998, la inițiativa Clubului Ecoturistic „Gheorghe Iacomi” Piatra-Neamț, renumitul medic nemțean a fost declarat cetăţean de onoare post-mortem al oraşului nostru.Irina NASTASIU