*
Astăzi se împlinesc 128 de ani de la moartea „geniul poeziei românești“, Mihai Eminescu. Declarat oficial nebun și internat la psihiatrie, într-un moment în care România urma să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunța la pretențiile asupra Ardealului, Eminescu s-a stins din viață în clinica doctorului Suțu, în urma unei lovituri la cap provocată de un alt pacient.
Despre ce se urmărea prin acordul secret cu Tripla Alianță (Austro-Ungaria, Germania și Italia), care de altfel a și fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883? „În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-și revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureștiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriți. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în București pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din București în 1883. Întemeiază «Tribuna» în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiția semnării tratatului era deci amorțirea vocii pentru Ardeal în București. «Directiva de sus» s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele“, arată reputatul eminescolog Nae Georgescu, în cartea sa, „Boala și moartea lui Eminescu“, apărută la Editura Criterion, în 2007.
Dar de ce deranja Eminescu? Pentru că milita pentru unitatea tuturor românilor, pentru că scria aprig împotriva dușmanilor țării, pentru că demasca în articolele sale corupția politicienilor români, dar, mai ales, pentru că plănuia să pună bazele unei organizații independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire și promovare a spiritului românesc și de refacere a Daciei mari. Despre viitoarea societate «Matei Basarab“, Eminescu scria: „Pretutindenea oameni care să ție registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat și lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ținta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică și intelectuală a întregului popor românesc“.
Asasinat din cauza activității sale jurnalistice
Scriitorul Nicolae Georgescu își expune propria teorie despre sfârșitul poetului național, concluzionând că acesta a fost asasinat, din cauza activității sale jurnalistice.
„El a trebuit să fie sacrificat, ca ziarist și om politic, pentru ceea ce am putea numi integrarea României în Europa de atunci. Pe fondul unei crize a bolii sale de nervi s-a declanșat o stratagemă de reținere, apoi de îndepărtare a lui din presă – și din acest an, 1883, până în 1889, anul morții sale, el n-a mai putut reintra în viața publică. O puternică presiune politică, dar și mediatică, a făcut ca Eminescu să-și piardă definitiv credibilitatea ca ziarist și om politic. Astfel că marele om de presă, cel care a făcut istorie în presa timpului și a băgat presa în istorie, a fost învins tocmai de către presă“, subliniază Nae Georgescu, într-un interviu publicat pe site-ul ActiveNews.
Astfel, după o lungă perioadă de suferință, din care nu au lipsit tratamentele cu cantități enorme de mercur sau bătăile cu funia udă, până la leșin, Eminescu pleca la odihna veșnică, pe care și-o dorise atât de mult, încă din timpul vieții sale chinuite.
Fără Eminescu, suntem astăzi mai goi, mai singuri, lipsiți de vocea sa puternică și de condeiul critic, prin care înfiera tot ceea ce urmașii săi au legiferat: hoția, corupția, demagogia, trădarea intereselor naționale: „Înaintea negrei străinătăți care împânzește țara cad codrii noștri seculari și, împreună cu ei, toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, descreșterea populației îndeplinește apoi restul: stârpirea fizică a neamului românesc“ (Mihai Eminescu).
Irina NASTASIU