Apărut recent, numărul 49 (4/ 2017) al revistei „Antiteze”, editată de Societatea Scriitorilor din judeţul Neamţ, printr-un proiect finanţat de Consiliul Judeţean Neamţ, se deschide cu un grupaj substanţial dedicat marelui nostru clasic Ion Creangă, aniversat pentru împlinirea a 180 ani de la naştere. În editorialul său, Raluca Naclad susţine că azi „textele lui Creangă constituie sursă curativă pentru dezechilibrele noastre individuale şi sociale… avem nevoie de o distanţare prin râs.” La o vârstă venerabilă, traducătorul lui Creangă în portugheză, Jose Da Fonesca E Silva (n. 1930) propune cititorilor un eseu foarte interesant asupra biografiei şi receptării critice a operei Marelui Humuleştean, subliniind în final că „destinul marilor scriitori este acela de a spune mereu ceva nou straturilot culte ale tuturor generaţiilor”. De remarcat că autorul s-a dedicat la vârsta senectuţii învăţării limbii române, pe care o stăpâneşte până la subtilitate, oferind cititorilor lusitani o ediţie Creangă cu totul valoroasă, transpunere fluentă, integrală, fără nici un suport financiar „oficial”, realizată împreună cu cercetătoarea Simona Vermeire, aflată la studii doctorale în Braga.

În aceeaşi secţiune, se distinge fragmentul din piesa de teatru „Ivan Turbincă şi Iapa troiană” de Dumitru Radu Popescu, laureatul primei ediţii a Premiului Naţional pentru Proză „Ion Creangă”, manifestare inţiată de CJ Neamţ. Scrisă cu multă vervă şi preluând personaje celebre, piesa este concepută ca o parabolă cu tâlc asupra destinului lumii de azi şi urmează să apară în volum, în aceste zile, la Editura Crigarux, însoţită de câteva eseuri pe aceeaşi temă, despre perenitatea operei lui Creangă (v „Tehnologia şi Tragedia morţii”, publicat în numărul de faţă). De curând, acad. Mihai Cimpoi, oaspete de seamă la una din ediţiile Târgului de carte de la Piatra Neamţ, şi-a aniversat vârsta de 75 ani, eveniment căruia revista îi dedică un amplu articol semnat de Cristian Livescu, încheiat astfel: „Un mare umanist, spirit erudit, exeget de marcă, dotat cu o putere de muncă exemplară şi o pasiune cu totul specială pentru lectură, Mihai Cimpoi crede în literatură ca într-o hrană a minţii şi înţelepciunii, care poate propăşi lumea de azi, oprindu-i mersul spre dezastru.” Acelaşi autor consacră Cronica literară poeziei lui Daniel Turcea, personalitate încă puţin cunoscută şi pe care mărturii de dată recentă îl aşează într-o nouă lumină.

Bine reprezentată este rubrica de istorie literară, cu un articol polemic semnat de profesorul băcăuan Liviu Chiscop, pe seama datei de naştere a lui Vasile Alecsandri, unde menţiunea documentară susţinută de profesorul Al. Piru, 14 iunie 1818, este readusă în atenţie, pe lângă data oficial acceptată, 21 iulie 1821. Când vom serba deci bicentenarul naşterii marelui scriitor? Autorul militează pentru data oficială, aducând argumente peremtorii. De asemenea, semnalăm restituirea integralei a două poeme (excepţionale!) de Nicolae Labiş, Cearta şi Cântec pământesc, intervenţie datorată lui Mircea Coloşenco. Acelaşi reputat istoric literar aduce în actualitate o personalitate a exilului românesc în Italia, cărturarul Mircea Popescu (1917-1975), din activitatea căruia este oferit un eseu substanţial despre Mircea Eliade. La rubricile Poesis şi Poeţi din Neamţ, citim versuri semnate de Giuseppe Masavo, Gabriela Livescu, Nicolae Boghian, Florin Vasie Bratu şi David Alexandru.

Spaţiu amplu acordă revista celei de-a 29-a ediţii a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamţ, prima organizată sub o nouă direcţiune, este vorba de tânăra regizoare Gianina Cărbunaru, care a preluat în toamna trecută conducerea teatrului. Înţelegem din comentarii că spectacolul de deschidere care a aniversat 50 de ani ai emblemei TT, a fost unul polemic, trezind controverse, iar festivalul a pus în mod exagerat accent pe experiment şi violenţă, neglijând spectatorul lucid, obişnuit cu… scena clasică! Mai semnalăm eseul (excepţional) al lui Andrei Dârlău. „Confucianismul – un monoteism difuz”, bazat pe o cercetare comparativă atentă între creştinism şi religiile asiatice, din perspectiva noului mileniu.

Ne-au plăcut de asemenea rubricile „Despre poezie” (un florilegiu de opinii despre lumea şi menirea poeziei, datorate unor nume cum ar fi: Tudor Arghezi, Nora Iuga, Antonio Gamoneda, Al. Muşina, Bogdan Ghiu, Matei Vişniec, Florin Iaru, Iulian Boldea etc.); „Locul şi spiritul”, cu o pagină antologică, puţin cunoscută, din Mihail Sadoveanu, „Bistriţa şi Ceahlăul” (1943); „Lecturi critice”, unde Constantin Tomşa scrie despre un autor nemţean, Ion Timaru (originar din Negriţeşti). Nu lipseşte din cuprins decanul de vârstă al scriitorilor nemţeni, profesorul remaşcan Gheorghe A. M. Ciobanu, care se ocupă aici de „Faţa nevăzută a lui prea a fi”. Mai citim paginile informative „Din viaţa Societăţii Scriitorilor din judeţul Neamţ” şi „Dicţionar de argou”, nelipsite din linia revistei. „Antiteze” se adresează cadrelor didactice, elevilor, oamenilor de cultură, dar mai ales marelui public iubitor de frumos.