În 1926 se înscrie la Academia de Arte Frumoase și la Facultatea de Litere și Filozofie din București. După un singur semestru, abandonează studiile la Academia de Arte Frumoase, fiind descurajat de profesori și de climat. În 1930 a terminat Facultatea de Litere și Filozofie, unde a avut ocazia să asiste la cursurile susținute de Nae Ionescu, P.P. Negulescu sau Tudor Vianu.
În 1934 a avut loc prima sa expoziție de pictură, susținută alături de tatăl său, la Băile Herculane, unde a fost remarcat de un influent avocat din Iași, Omar Popovici. Prin intermediul lui, se mută la Iași și se înscrie la cursurile Academiei de Arte Frumoase, la clasa profesorului Nicolae Tonitza. Rămâne în capitala Moldovei timp de 16 ani, finalizându-și studiile de pictură și profesând ca asistent și profesor la Academia de Arte Frumoase.
Dintre artiștii români care l-au inspirat menționăm pe Grigorescu și Tonitza, iar dintre europeni pe El Greco, Goya și Rembrandt. Principale genuri plastice abordate sunt: (auto)portretul, arlechinul – regele nebun, portretul cu caracter social, peisajul și natura moartă.
Lucrările lui Corneliu Baba sunt prezente în expozițiile din Tokio sau New York, din Beijing sau Bruxelles, din Moscova sau Berlin. Printre distincțiile sale cele mai importante se numără Premiul de Stat pentru Artă (1954) sau Premiul pentru Excelență acordat de Fundația Culturală Română (1997). A fost membru titular al Academiei Române, membru de onoare al Academie de Artă a Rusiei și membru corespondent al Academiei din Berlin.
În 1988, pictorul s-a rănit grav într-o căzătură în atelierul lui și a fost imobilizat mai multe luni. Deși ultimii ani de viață nu au fost printre cei mai productivi ai carierei sale, totuși calibrul operei sale rămâne ridicat. Corneliu Baba a murit în 1997, la București. Cu puțin timp înainte de moarte, și-a publicat memoriile, sub genericul „Notele unui artist din Europa de est“.
În prezent, cele mai multe din lucrările și obiectele artistului se găsesc în „Colecția Baba“, la Muzeul de Artă din Timișoara. Colecția a fost donată muzeului de soția artistului și include 90 de piese, printre care și câteva tablouri aduse de la Muzeul Național de Artă și de la Muzeul de Artă București.
„Pentru mulți dintre ucenicii săi, Corneliu Baba a fost și rămâne Marea Întâlnire, Trezitorul, Șansa. A avut, ca profesor, talentul esențial de a oferi nu doar accesul la dexteritate, la un sec rețetar de atelier, ci mai curând intuiția unui întreg univers, mireasma inanalizabilă a unui mister, sub aripa căruia viața și profesiunea participă la o unică și patetică euforie“ (Andrei Pleșu, în revista ARTA/1986).
Irina NASTASIU