* 104 dintre copii abia ştiau să ţină pixul în mână
* Inspectoratul Şcolar trage semnalul de alarmă: „sunt elevi care la sfârşitul clasei a IV-a nu au deprinderi de scriere şi citire”
* Psihologul spune că asupra personalităţii unui copil acţionează familia, profesorul, anturajul
Foarte multi elevi au rămas repetenţi în anul şcolar 2012-2013. Deşi pare greu de crezut, 104 elevi de clasele I-IV nu au promovat clasa. Şi 321 de copii de gimnaziu au ajuns în situaţia de a repeta anul şcolar pentru că nu au reuşit să obţină nici măcar media 5 la cursuri. Desigur, mulţi dintre aceştia au şi absentat masiv de la şcoală, nemotivat. Din păcate, şi câteva sute de elevi care iniţial s-au străduit să acceadă la cursurile unui liceu nu s-au putut adapta la ritmul de învăţare şi au căzut în depresie ori într-o stare de indiferenţă. Astfel, Inspectoratul Şcolar Neamţ a centralizat 404 de cazuri de repetenţie în rândul adolescenţilor care anul trecut urmau cursurile unor licee sau colegii în regim de zi, dar şi 185 de situaţii de repetenţie în rândul liceenilor de la seral şi frecvenţă redusă.
Din observaţiile psihologului Livia Mihaela Gheorghiu, sunt mai mulţi factori care-l pot determina pe un elev, fie de clasă primară, gimnazială sau liceală, să ajungă în situaţia de a nu mai da randament la şcoală, ajungând la repetenţie:
„Sunt mulţi factori care acţionează asupra personalităţii unui copil: familia, profesorul, anturajul. Dascălul este cel care acţionează într-un anumit mod asupra elevului, astfel încât acesta reuşeşte sau nu să asimileze informaţia. Prima dată, copil este descurajat şi, dacă nu este ajutat, poate ajunge la situaţii aparent fără ieşire. Numai că nimic nu este de nerezolvat, dacă este şi voinţă. În formarea copilului trebuie să se implice familia, şcoala, psihologul şcolii. Trebuie să subliniez faptul că nu este o abordare corectă nici grija exagerată din partea familiei, şi aici mă refer la părinţii care oferă copiilor totul- financiar vorbind, fără nici o condiţionare,dar nici neglijarea copilului. Elevul are nevoie de îndrumare, dar nici nu trebuie obligat, pentru că atunci se închide. Şi aici intervine rolul psihologului. Or, pentru a ajunge la psiholog, din timp, trebuie ca familia şi şcoala să vadă când apar primele semne că elevul suferă anumite transformări”.
Conducerea Inspectoratului Şcolar Neamţ nu ascunde faptul că în şcoli sunt destul de multe „puncte slabe”: „Se constată folosirea, în exces, de către unii învăţători, a rolului de emiţător, modelul interactiv fiind promovat doar la nivel declarativ; aceeaşi observaţie asupra unor metode care se aplică alterat în activitatea didactică; lucru în grup-echipă nu oferă elevilor ocazia cooperării veritabile, şi nici posibilitatea împărtăşirii ideilor, opiniilor”, se menţionează Raportul de activitate pe anul şcolar 2012-2013.
Totodată, în acest raport este subliniat un fapt foarte grav, acela că se practică depăşirea programei şcolare, fără să se ţină cont de compoziţia claselor- unii elevi fiind mai slabi, astfel încât UNII ELEVI NU AU DEPRINDERI DE CITIRE ŞI SCRIERE CORECTĂ LA SFÂRŞITUL CLASEI a IV-a!
O altă remarcă foarte importantă a conducerii ISJ Neamţ este aceea că „există elevi timizi, cu un ritm mai lent de învăţare şi care întâmpină dificultăţi în însuşirea conţinuturilor prevăzute de programa şcolară, astfel încât progresul acestora nu este corespunzător deoarece starea lor socială nu le permite să se ajute şi nici să fie prea mult ajutaţi de către familiile lor”. Din păcate, aceasta este realitatea: elevi cu părinţi semianalfabeţi ajung să fie subjugaţi muncii, de regulă pe câmp, şi nu li se lasă timp pentru învăţare.
Pentru anul şcolar 2013-2014, conducerea ISJ Neamţ şi-a propus o srie de obiective, printre care menţinerea în sistemul educaţional a copiilor care provin din segmente sociale defavirozate, reducerea absenteismului şi abandonului precum şi prevenirea eşecului şcolar, amenajarea mediului educaţional, cu impact în ceea ce priveşte stimularea, dezvoltarea şi învăţarea copiilor, crearea ocaziilor de explorare şi descoperire. Planurile sunt bune, urmează punerea lor în practică…
Geanina NICORESCU