Ziua de 28 iunie 1914 avea să declanşeze prima conflagraţie mondială, într-o Europă măcinată de conflicte. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, şi a soţiei sale declanşa cel mai mare conflict militar cunoscut până atunci de omenire. Echilibrul european nu a putut fi păstrat din cauza rivalităţilor franco-germană, italo-austriacă, ruso-turcă şi ruso-austriacă, anglo-franceză şi anglo-rusă. Încheierea alianţelor trilaterale Tripla Alianţă (Germania, Austro-Ungaria şi Italia, prin actul semnat la Berlin la 20 mai 1882) şi Antanta (Anglia, Franţa şi Rusia; cu un proces constitutiv de lungă durată, finalizat la începutul deceniului doi al secolului trecut) nu a reuşit să stabilească un climat paşnic, armele luând locul diplomaţiei, ceea ce a avut un efect devastator asupra continentului european.
Cum a început totul
Pe data de 28 iunie 1914, ora 10.00, la Sarajevo, într-o zi frumoasă de vară, arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, şi soţia sa, Sophie, ducesă de Hohenberg, aflaţă într-o maşină decapotabilă, străbat străzile oraşului „situat la răscrucea fluxului şi refluxului marilor imperii şi la congruenţa statelor cu aspiraţii regionale”. Scopul vizitei nepotului împăratului Franz Joseph era acela de a întări legăturile cu Bosnia, provincie majoritar sârbă, anexată imperiului dualist la 5 octombrie 1908.
“Împotriva cortegiului se produce un prim atentat, prin aruncarea unei bombe, care provoacă răni uşoare ducesei de Hohenberg. Făptaşul, studentul Nedejko Cabrinovič, este arestat. În pofida celor petrecute, cuplul îşi continuă traseul spre primărie. O oră mai târziu, urmează atentatul fatal. Gavrilo Prinkip trage spre cuplul imperial, împuşcându-i pe arhiducele Franz Ferdinand în burtă, iar pe soţia sa în cap. Focurile de pistol curmau viaţa succesorilor împăratului Franz Joseph, un suveran „răpus în războaie, umilit şi hărţuit în împărăţia sa, izbit de soartă în toate iubirile sale cu o asprime şi regularitate uimitoare”. Atentatorii erau supuşi austrieci de naţionalitate sârbo-bosniacă, membri ai societăţii Mlada Bosna (Tânăra Bosnie). Descoperirea implicării Serbiei în asasinarea principilor moştenitori, prin colonelul “Alpis”, alias Dragutin Dimitrievič, un naţionalist fanatic, susţinut de alţi ofiţeri extremişti, membri ai organizaţiei secrete Mâna Neagră, va duce o lună mai târziu (20 iulie) la declaraţia de război a Austro-Ungariei împotriva Serbiei. Începând cu această dată, totul se precipită, criza subevaluată de diplomaţii europeni complicându-se. Rusia, Franţa reacţionează, Germania declară război Franţei, Japonia declară război Germaniei, Turcia se aliază cu împăratul Wilhelm al II-lea, conflictul mondializându-se”, ne spune Mihaela Cristina Verzea, șefa secției Istorie a Complexului Muzeal Neamț.
Atentatul de la Sarajevo, un act cu nimic mai grav decât asasinatele secolului XIX şi începutului de secol XX (ţarul Alexandru al II-lea a Rusiei, regele Alexandru I Obrenović şi soţia acestuia regina Draga) a constituit pretextul unui conflict aşteptat de marile puteri europene. Statele combatante au găsit prilejul etalării arsenalelor într-un război a cărui durată şi costuri umane şi materiale nu le intuia nimeni.
Cel mai mare masacru cunoscut de omenire a lăsat în urmă 10 milioane de morţi şi enorme pierderi materiale, în conflict implicându-se peste 20 de ţări şi fiind mobilizaţi peste 70 milioane de soldaţi.
Irina NASTASIU
(Mulţumim doamnei Mihaela Cristina Verzea – șef de secţie la Complexul Muzeal Neamț, pentru informaţiile şi documentele puse la dispoziţie)