Zilele acestea, când sărbătorim Unirea din 24 ianuarie, m-a întrebat cineva de ce România și Estul sunt atât de înapoiate și Vestul atât de bogat. I-am reamintit un citat al „dumnezeului“ indian Buddha: „Pe cer nu există nici o diferență între Est și Vest. Fiecare om își creează propriile diferențe și apoi le crede adevărate“. Discuția s-a încins și mi-a replicat că în curând România nu va mai exista, pentru că are o rată a natalității scăzute. M-am uitat la el cum trage din țigară și i-am răspuns cu un slogan, din folclorul de mahala, de pe timpul lui Ceaușescu: „Nu mai fumați țigări Kent/ Că vă lasă impotent“. Și-a dat seama de capcana în care a căzut și mi-a răspuns că eu fac parte dintre cei care cred că România și românii sunt „buricul Pământului“. L-am felicitat pentru că a ajuns și el să spună ceva inteligent. Da, România este „izvorul Lumii și a Civilizației“ acesteia. Și i-am reamintit câteva citate din scrierile unor etnologi, etnografi și istorici prestigioși ai lumii. Astfel: Marc Pagel (profesor, șef al laboratorului de bio-informatică la Universitatea Reading, Anglia) spunea: „Acum 10.000 de ani în spațiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică și precursoare a sanscritei și latinei“; Harald Haarman (specialist în istoria culturii): „Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană), iar civilizația danubiană este prima mare civilizație din istorie“; William Schiller – arheolog american: „Civilizația s-a născut acolo unde trăiește astăzi poporul rumun, răspândindu-se apoi spre răsărit și apus“; Sumerologul rus A. Kifisim: „Strămoșii rumânilor au exercitat o influență puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului și chiar a Chinei“; Carol Lundius (în Cronica ducilor de Normandia): „Daco-Geții sunt considerați fondatorii popoarelor nordice“; Leibnitz (Collectanea Etymologica): „Daco-Geții sunt considerați fondatorii teutonilor prin saxoni și frizieni, ai olandezilor (daci) și ai anglilor“ etc. Prietenul meu m-a privit ca pe un „cocălar“ care vinde computere și mi-a replicat: atunci cum îți explici faptul că România este întemeiată de abia la 1 decembrie 1918? Ei, ce mai zici? Dragă prietene, doresc să te informez că numele de România ca spațiu românesc, ca entitate națională și geografică, este pomenită din anul 417 (după Hristos) de către ilustrul cronicar, născut la Braga, în Spania, Paul Orose, care notează acest fapt în cronica sa „Histoire contre les païens sau Historiae contra paganos“. Și ar mai trebui să știi că românii și România desprinsă din Imperiul Roman a fost prima țară creștină după cum afirmă în lucrările sale Friedrich Hayer 1899 – filozof austriac: „Rumunii sunt poporul din Europa care s-a născut creștini“ (ambasadorul Vaticanului la București spunea în aula Academiei același lucru, și asta acum câțiva ani). A râs și m-a întrebat cum de au fost două țări românești care au realizat „Mica Unire“ pe timpul lui Cuza iar „Marea Unire“ în 1918. I-am spus că e un lucru absolut normal. Și în casă omul mai sparge câte o farfurie în decursul vieții, dar până la urmă își procură una la fel. Și apoi să nu uităm ce spunea Eminescu despre strămoșii noștri în articolul „Labirintul istoriei noastre“: „Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumei: Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de dispreț și a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleță, de amor de patrie și de libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost și nu va fi o rușine niciodată“. Un omagiu completat, în cea mai divină expresie, de filozoful și apostolul pușcăriilor comuniste Petre Țuțea („Între Dumnezeu și Neamul meu“): „Poporul român e una din minunile lui Dumnezeu în marșul Lui pe pământ“.
Prof. C.H. ALUPULUI RUS