Poverile părinţilor cresc odată cu copiii lor. Dacă vrei să ai certitudinea că fiul sau fiica ta vor lua bacalaureatul din prima şi te gândeşti că ar fi bine să se înscrie la o facultate, atunci orele de pregătire sunt aproape obligatorii în ultimul an de liceu. Ba, unii părinţi, mai prevăzători, plătesc ore în plus cu aceiaşi profesori care le predau la şcoală încă din clasa a XI-a.
În medie o oră de pregătire, indiferent de disciplină, costă între 25 şi 35 de lei. Ca să aibă o bază, tânărul elev are nevoie de minim două ore pe săptămână, cam opt ore lunar. Ceea ce înseamnă, ca buget, 200 de lei pe lună şi vreo 2400, până în 3500 de lei pe an, numai pentru o singură disciplină. Însă, la bacalaureat, dacă ai parte de un „nevinovat” care nu are mare habar la nici una din cele patru materii la care dă testare la examen, ca să ai siguranţa că ia note de trecere poţi ajunge liniştit la o cheltuială de 12.000 de lei, ceea ce pentru mulţi dintre nemţeni ar implica un efort financiar susţinut, poate chiar un credit bancar.
„Dacă am avea lefuri mai mari, poate că nu am mai cere nici noi bani pentru orele de pregătire la examene. Dar, la o adică e vorba de munca noastră care oricum nu este apreciată suficient. Cerinţele acum nu sunt atât de mari ca acum câţiva ani, însă a mai crescut orgoliul unora dintre părinţii care-şi doresc ca neapărat copiii lor să ia bacalaureatul, să meargă la o anumită facultate şi atunci pentru asta fac orice fel de sacrificii şi sunt dispuşi să plătească. Adevărul este că, până la urmă, ceea ce rămâne în viaţa unui om, în orice moment al ei este cultura şi educaţia pe care-o are şi care ne diferenţiază unii de alţii”, ne-a spus profesorul Vladimir Constantin Teodorescu.
Zilele acestea viitorii absolvenţi de liceu susţin simulările la probele de bacalaureat, prima evaluare care arată măsura pregătirii lor pentru examenul de maturitate.
* Studiu de piaţă: informaticienii, cei mai „curtaţi”
Dacă pe vremuri părinţii visau să-şi facă copiii ingineri, iar TCM-ul avea mare căutare, acum sunt „curtaţi” informaticienii cu licenţă, doctorat şi mater eventual în domenii de activitate despre care părinţii caută prin DEX sau prin dicţionarul de neologisme. Barourile gem de avocaţi… Domeniul financiar pare cel mai mănos în ultimii ani, deşi criza a trecut pe restructurare mai toate băncile şi asiguratorii. Piaţa muncii cere ingineri şi subingineri în diferite domenii, însă cererea este prea mică acum pentru a justifica o creştere vertiginoasă a ei în următorii patru ani. Fiindcă părintele ar trebui, în momentul în care decide împreună cu tânărul viitor absolvent de liceu către ce domeniu licenţiat se îndreaptă, să facă un studiu de piaţă a muncii pe termen mediu (2-3 ani) şi lung (4-5 ani).
Ei bine, în stabilirea grilei de discipline la care pui copilului preparator, trebuie să ţii cont şi de cele la care ar putea da examen scris pentru a intra la facultate sau la care, dacă intră numai pe bază de dosar, ar putea avea goluri prea mari pentru a putea face faţă examenelor.
Şi după ce ai scobit în tolba bunicii după euroii trimişi de nepoţii din Spania şi Italia, te-ai împrumutat de la CAR sau de la Provident, ce te faci dacă nici măcar nu ia Bacul?…O iei de la capăt, deşi „copilul” ar merita după aşa o cheltuială să simtă pe propria piele măcar pentru câteva luni cum se câştigă banii…
Dar, dacă l-a luat, nu scapi de scuturatul pomului de bani, pentru că facultatea e o altă mâncare de peşte: bani pentru taxe, bani pentru cărţi, bani de cazare şi de mâncare, bani de buzunar!