„Gloria este efemeră, întoarcerea acasă este eternă”
Alexandru Iacob şi-a făcut meseria de ziarist sportiv, la Ceahlăul, pe vremea când vestea unei performanţe ajungea la Piatra Neamţ o dată cu autorul. Ar putea fi compătimit, dar este mai mult de invidiat pentru privilegiul de a fi de foarte multe ori primul ascultător al multor detalii de istorie pentru sportul nemţean şi nu numai. Alexandru Iacob a fost şi primul cititor al jurnalului de expediţie al lui Ticu Lăcătuşu pe Broad Peak. Alpinistul a publicat în ziarul Ceahlăul, în mai multe episoade, istoria primei ascensiuni româneşti pe un optmiar, din 1992. O reuşită extraordinară pentru începutul anilor 90, mai ales că ea aparţinea unui inginer geolog aproape necunoscut, care provenea dintr-un mic oraş de provincie.
„A fost ca un şoc, dar oamenii au înţeles ce înseamnă această performanţă. Din păcate, pentru că nu era din Bucureşti, Ticu Lăcătuşu nu a fost aproape deloc promovat la nivel naţional. Abia acum cred că primeşte adevărata recunoaştere, când este alăturat unor personalităţi sportive ca Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi sau Ilie Năstase”, spune Alexandru Iacob, referindu-se la unul din discursurile de la aniversarea celor 20 de ani de la Broad Peak, desfăşurată recent.
Această festivitate a prilejuit revederea celor doi, ziarist şi alpinist, după foarte mulţi ani.
Comunitatea locală şi-a cinstit cum se cuvine eroul la întoarcerea de pe Broad Peak, îşi aminteşte Alexandru Iacob, dar au existat şi momente de amatorism în manifestările de recunoaştere de atunci.
„Când s-a întors, Ticu Lăcătuşu a primit cheia oraşului. La vreo săptămână de la festivitate, mă întâlnesc cu el şi îmi zice că i-au luat-o. Venise un francez important în vizită şi nu mai aveau alta să îi dea”, povesteşte ziaristul.
Ticu Lăcătuşu a devenit cetăţean de onoare după reuşita din Himalaya, iar la decernarea titlului, care s-a făcut în pauza unui meci de fotbal, a venit în cârje. Îi degeraseră degetele de la picioare pe Broad Peak şi a trebuit să se opereze.
„Când credea că nu mai poate, se ruga la Dumnezeu să îl ajute să îşi mai vadă o dată nepoţica”, i-a mai mărturisit alpinistul ziaristului la întoarcerea acasă.
Mai mult decât reuşita propriu-zisă, Alexandru Iacob a fost impresionat de curajul lui Ticu Lăcătuşu, care nu se termină la 8047 de metri.
„Gloria este efemeră, întoarcerea acasă este eternă. Este ceea ce am citit la Ticu Lăcătuşu”, mărturiseşte ziaristul.
Când Alexandru Iacob a scris „Ne trebuie un club montan”, Piatra Neamţ a avut un club al muntelui, care durează până astăzi.
„Dacă aş scrie, astăzi, că avem nevoie de o casă a muntelui … Am sentimentul că acest lucru se va înfăptui, dacă mă gândesc câtă lume a venit la Ticu Lăcătuşu cu ocazia aniversării celor 20 de ani de la Broad Peak”, mai spune ziaristul.
În ultimele două decenii, drumurile celor doi s-au mai intersectat doar accidental. Ticu Lăcătuşu şi-a continuat, cu succes, lupta cu înălţimile munţilor, în timp ce Alexandru Iacob a abandonat ziaristica pentru o altă provocare, cunoaşterea „înălţimilor interioare”, cum îi place să o numească. A scris mai multe cărţi- „A doua naştere”, „Cetatea focului sacru”, „Pelerinul, mărturii din templul cunoaşterii”- dedicate metafizicii. A editat cele mai multe din scrierile Elenei Niţă Ibrian, cunoscuta adeptă a bucătăriei fără foc.
Despre actuala viaţă sportivă a judeţului, Alexandru Iacob spune că nu mai este la fel de bine organizată şi regretă dispariţia unor obiceiuri care nu au legătură cu performanţa, dar sunt foarte sănătoase. Sunt din ce în ce mai puţini şi oameni care să mişte lumea, ca un doctor Gheorghe Iacomi, antrenor Radu Toma sau un popicar Ioan Zaharia. Nu campioni efemeri, ci modele eterne.