* Până acum, au fost descoperite patru pandantive şi o statuetă din paleolitic, vechi de circa 20.000 de ani
* După descoperirile din acest an, şantierul de la Poiana Cireșului devine vârful cercetării paleolitice mondiale
Dacă ziua de marţi, 26 august, a rezervat echipei de cercetători de la Poiana Cireşului surpriza descoperirii unei statuete de peste 20.000 de ani vechime, făcând parte din categoria aşa-ziselor Venus gravetiene, iată că şi miercuri dimineaţa au mai fost descoperite două pandantive, cu aceeaşi vechime, numărul bijuteriilor găsite anul acesta ridicându-se la patru.
„Pe lângă Venus de la Poiana Cireşului, s-au mai descoperit în acest şantier două pandantive şi o mărgea din piatră, precum şi alte două pandantive din canini de vulpe şi cerb, alături de o mare diversitate de unelte din os şi corn pentru prelucrarea pieilor de ren şi bizon, vârfuri de suliţă din corn şi os de ren, sute de utilaje litice cu diverse funcţionalităţi şi mii de resturi osteologice în adevărate structuri de abataj a renilor. Cercetările mai continuă câteva zile, încât nu sunt excluse alte surprize”, ne-a declarat cercetător ştiinţific dr. Elena-Cristina Niţu, şefa şantierului arheologic de la Poiana Cireşului.
Una dintre cele mai mari descoperiri arheologice ale României, din toate timpurile rămâne însă statueta feminină sculptată în os, cu incizii, pe care specialiștii au numit-o Venus Gravetiană.
„De fiecare dată când s-a făcut o astfel de descoperire a fost calificată ca ”regina” cercetărilor arheologice. De acum încolo orice tratat de Istoria artei de pe teritoriul României va trebui să înceapă cu această descoperire. Importanţa statuetei Venus din România este imensă pentru că raritatea unor astfel de descoperiri face din ea un autentic simbol naţional. Descoperirea ei la Poiana Cireşului – Piatra-Neamţ nu este întâmplătoare, pentru că acest şantier a oferit până acum circa 2/3 din toate obiectele de artă mai vechi de 15.000 de ani recuperate pe teritoriul României. De altfel, descoperirile din acest an reprezintă un adevărat tezaur de obiecte de podoabă paleolitice care ne îndreptăţesc să circumscriem România, din acest punct de vedere, în patrimoniul universal. Ele, prin valoarea excepţională, vor face rapid înconjurul lumii, pentru că este aproape fără precedent ca într-o singură campanie de săpături arheologice, care a acoperit doar 16 metri pătraţi, să se concentreze o densitate aşa de mare de artefacte de acest fel”, a adăugat dr. Elena-Cristina Niţu.
Ministerul Culturii nu a alocat niciun leu cercetării arheologice
În doar câteva zile, echipa de arheologi condusă de prof. univ. dr. Marin Cârciumaru și dr. Elena Nițu, a reușit să aducă la lumină mii de obiecte, vechi de 20.000 de ani sau mai mult – pandantive din piatră și os, arme și unelte din silex, os și piatră, oase de ren și mamut.
„Descoperirile din acest an ar putea să transforme șantierul arheologic de la Poiana Cireșului, Neamț, în cel mai important șantier arheologic paleolitic din Europa și Asia! În puține locuri din lume s-a mai descoperit o atât de mare bogăție de obiecte ca aici și de o atât de mare importanță”, comentează, pe blogul său, Daniel Roxin, preşedintele Asociaţiei Geto-Dacii, principalul finanţator al cercetării arheologice de la Poiana Cireşului.
Dacă până acum o săptămână, cel mai important complex arheologic din paleolitic era considerat complexul Kostenski din Rusia, cu 22 de șantiere arheologice, după finalizarea cercetărilor din acest an și după popularizarea descoperirilor de la Poiana Cireșului, vârful cercetării paleolitice mondiale e posibil să se mute la Poiana Cireşului.
„Iată un element care arată potențialul fabulos al acestui șantier: în Rusia, la complexul de 22 de șantiere de la Kostenski, s-au săpat 20.000 de metri pătrați (adică 2 hectare); în România, la Poiana Cireșului s-au săpat, în decursul anilor, 100 de metri pătrați, adică suprafața unui apartament mai mare. Cu toate acestea, deși s-a săpat o suprafață de 200 de ori mai mică decât în Rusia, aici s-au găsit, pe anumite direcții, o mai mare bogăție de obiecte din paleolitic… Imaginați-vă unde am fi dacă s-ar cerceta toată suprafața de interes arheologic de la Poiana Cireșului care este întinsă pe mai multe hectare…”, adaugă Daniel Roxin.
Cu toate acestea, nici în acest an Ministerul Culturii nu a alocat fonduri pentru cercetarea arheologică.
„Ministerul Culturii, care a devenit o rușine națională în acest an când nu a alocat niciun leu cercetării arheologice, nu a dat prea mulți bani nici în anii trecuți. Cercetătorii au avut resurse în anii de dinainte pentru 10 zile de activitate pe an, adică vreo 2.000 de euro sau chiar mai puțin! Cum vi se pare?”, întreabă retoric Daniel Roxin.
În lipsa fondurilor care trebuiau să vină de la Ministerul Culturii, cercetările arheologice de la Poiana Cireşului s-au desfăşurat prin contribuţia financiară a Asociaţiei ”Geto-Dacii” şi a Complexului Naţional Muzeal ”Curtea Domnească” din Târgovişte.
Menţionăm că echipa de cercetători este formată din cercetătorii Muzeului Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic, din cadrul Complexului Naţional Muzeal ”Curtea Domnească” din Târgovişte, reprezentaţi prin dr. Elena-Cristina Niţu, cercetător ştiinţific II, şefa şantierului, şi dr. Ovidiu Cârstina, directorul muzeului, împreună cu 7 studenţii şi masteranzii de la Universitatea Valahia din Târgovişte (Marius Florică, Alina Căpăţână, Florin Lupu, Sebastian Şerbănescu, Alexandru Mirică, Alberto Niţu, Marian Leu), un absolvent de la Universitatea de Vest din Timişoara (Remus Dincă) şi un cercetător ştiinţific de la Complexul Muzeal Judeţean Neamţ (Constantin Preoteasa), aflaţi sub coordonarea prof. univ. dr. Marin Cârciumaru.
Irina NASTASIU