La întrebarea unei doamnei, pe parcursul ședinței de grup, dacă visele cu ochii deschiși sunt posibile și la oamenii care pot sta ore în șir așa, răspunsul meu a fost pozitiv. Da, există și astfel de oameni care au nevoie de acest timp pentru că ei racționează la realitate prin poveștile lor interioare. Visele cu ochii deschiși reprezintă un simbol al luptei și conflictului des întîlnite pe parcursul istoriei omenirii, despre individualitatea omului și colectivitatea impusă, despre trecerea la colectivitate. Prima fază a muncii omului se poate declara clar faza individuală. Încet, încet își dă seama că trebuie să colaboreze pentru că astfel i se ușurează viața și munca. Când era în forma individuală nu era nevoie de vise cu ochii deschiși pentru că omul nu trebuie să evadeze. Cel mai puternic eveniment care influențează foarte mult visele cu ochii deschisi ni s-a arătat înainte cu câteva sute ani în urmă. Trecerea individului de la o muncă sisifică individuală la o colectivitate unită pentru un scop, de exemplu a creea mașini industriale. Pe lângă pierderea libertății, se creează un om care, alături de mașină are momente de activitate și are și momente de inactivitate. Ca să poată trece cu bine momentele de inactivitate care se mai numesc și momente moarte, creierul creează un element care se numește vise cu ochii deschiși. În acest moment, pentru a acoperi acest timp liber, el trebui să-și spună o poveste, săși dezvolte imaginația. Pe când, atunci când avea activitate nu trebuia să-și folosească imaginația. Lupta și conflictul puternic între persoane individuale în totalitate și cele care tind să fie în timpul lor, a dus la câștigul celor care s-au adaptat mai repede la realitate, care au legat munca monotonă cu lipsa de imaginație. Ei cred despre persoanele care se retrag și visează cu ochii deschiși, că tind spre leneveală. Catalogarea negativă a individualiștilor referitor la tendințele de lene i-a făcut să nu mai viseze cu ochii deschiși. Mai mult, în secolul al XVIII-lea, se publică cercetări care avertizează că persoanele care visează cu ochii deschiși sunt supuse riscului unei boli psihice ca schizofrenia sau nevroze. Acești cercetători avertizează părinții că atunci când își văd copilul visând cu ochii deschiși, să nu-i permită, să-l trezească la realitate pentru că va deveni leneș și nepăsător. Aici, îmi amintesc un caz pe care l-am avut în Israel. A venit la mine un domn, 39 de ani, patronul unei fabrici, care suferea de o anxietate puternică, anume teama de a vorbi în public. El îmi povestea cum se plictisea de a sta ore în șir în clasă pentru că prindea foarte repede ce spunea învățătoarea și îi rămânea un timp lung în care nu făcea nimic. Ca să își umple golul de plictiseală și monotonie (ca muncitorii lângă mașina lor) își creează povești interioare ca timpul lor să treacă mai repede și mai util. Numai că într-o zi, doamna învățătoare l-a prins neatent și el nu știa ce e vorbea în clasă. Tăcere. Dintr-o dată clasa izbucnește în râs. Cu cât râsul se ridică, el simte o cădură în pantaloni. Făcuse pipi pe el. De rușine, a fugit din centrul atenției și a plecat la toaletă. A rămas, în timp, cu acest complex de a vorbi în public. Învățăm, astfel, că visele cu ochii deschiși au o utiliate mare, aceea de a acoperi golurile și momentele de monotonie. De multe ori, aceste vise reprezintă o refulare de a se ascunde și a se simți puternic, la locul său. Așa a fost cazul lui Florin, nume fictiv, care a fost iubit, apreciat de părinți și de bunici. El se simțea în centrul atenției, se simțea puternic. Tot ce voia, primea! Se simțea puternic, fără ezitare, fără morală. Acest Florin merge la grădiniță și în prima zi se duce la colțul cu jucării și vrea un tractor de joc. N-a trecut mai mult de 30 de secunde când un băiețel se duce spre el și cu două mâini puternice i-a smuls tractorul. Florin a rămas uimit. A fost prima dată în viața lui să aibă o întâmplare nefavorabilă la care nu știa să dea un răspuns. Ce să facă, să smulgă tractorul înapoi, lucru pe care nu putea să-l facă pentru că învățase că nu e bine, sau să se ducă la învățătoare? Ce să facă? Deodată, a simțit că nu este chiar așa de bine cotat cum credea el. El ridica mâna să răspundă dar învățătoarea punea pe altcineva. Nu era ca acasă. Ca mecanism de apărare și-a creat a o poveste a lui, să regreseze acolo, să-și spună că este puternic, de neînvins și cu mare patos și-a creat propria omnipotență puternică. Regresia, în acel moment, a fost benefică pentru el pentru că i-a dat soluția de a se simți în interiorul lui puternic, dar știa că de fapt, nu este așa. De aici, s-a restras în el, a avut o mare rușine să povestească părinților. Așa a crescut, până a intrat în armată și acolo s-a descoperit minciuna în care a trăit. Cineva din grup mi-a pus o întrebare foarte importantă: o persoană introvertită poate deveni extrovertită și invers? Le-am zis că trebuie să fiu foarte corect și sincer cu mine, și să spun că această introversiune sau extroversiune trebuie măsurată de la început pe linia endogenă, cu alte cuvinte, cu ce au venit pe lume și cum se definește. Dacă o persoană tinde 85% să fie introvertit din naștere, cu tendințe de izolare, să aibă teama de a discuta cu străini, să se adapteze mai greu la colectiv și la schimbări, cu cât situația endogenă este mai la extremitate, cu atât posibilitatea de a schimba situația prin tratament este mai mică. Riscul la aceste persoane este să aibă depresii, nevroze depresive sau anxietăți depresive, tulburări de personalitate care evită contacte, rușine, schizoism și altele. Pe când persoanele care s-au născut cu un procent puternic endogen extrovertit și care pun multă bază pe linia e comparație socială și mai puțin pe viața lor interioară, în partea extremă există un risc de a crea persoane care se numesc sociopați sau psihopați. Dar, în mare, când este vorba de tipurile temperamentale putem să adaptăm temperamentul lor specific cu nevoia lor de a colabora și a comunica mai bine cu alții sau de a depăși conflicte interioare. Un psiholog pe nume Klinger, pe la mijlocul anilor 80 din secolul trecut, spunea că 75 de procente din visele cu ochii deschiși reprezintă problemele zilnice și îi ajută pe oameni să nu-și uite misiunile de zi cu zi. El descoperă că 80 la sută dintre persoanele care lucrează în rutină sau mai monoton folosesc mecanismul viselor cu ochii deschiși ca să-și ușureze plictiseala. Interesant este că el descoperă că persoanele mai introvertite tind să aibă mai multe vise cu ochii deschiși decât cele extrovertite. Cercetătorii creierului au descoperit că în timp ce visează cu ochii deschiși, creierul omului funcționează mai bine decât în realitate și impun o claritate față de lucrurile confuze din viața de zi cu zi. În concluzie, toți visăm cu ochii deschiși. Este foarte important și semnificativ, visele ajută creierul să funcționeze mai bine, să depășim plictiseala și monotonia, să fim mai atenți. Există, totuși, persoane, care, în mod voit se retrag de societate și pot sta ore în șir fără să producă nimic și fără probleme. Problema poate apărea când el se rupe de realitate și această ruptură poate crea pagube psihice și comportamentale lui și grupului de care aparține. Sper că v-am lămurit destul de bine despre visele cu ochii deschiși. Aștept comentariile și întrebările dumneavoastră, în scris și pe telefon.
Dr. MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214 e-mail: dritzhakmiron@gmail.com site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro
Redactor Mariana OLTEAN