Pe 24 aprilie, în urmă cu 7 ani, jurnalistul Viorel Tudose pleca la cer, după o grea suferinţă, încheiată departe de casă, la vremea copacilor în floare. A fost un mare ziarist. A fost numit patriarhul presei nemţene. Este cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ. A crescut generaţii de ziarişti şi a avut o calitate rară, aceea de a se bucura când descoperea un talent. Ca profesionist, Viorel Tudose a fost unic. A iubit până la moarte ziarul Ceahlăul. A avut respect pentru cititori, pe care i-a considerat stăpânii absoluţi. Munca sa era pentru cititori. O făcea cu pasiune, cu o rară dăruire. Nu răspundea la comenzi. Nu i se putea comanda.
A murit mistuit de propria sa pasiune.
Unde ne ducem oare, către ce?
VIOREL TUDOSE
1 martie 2013, Spitalul Parhon
Livezile stau gata de galop
Cu armăsari neînvăţaţi în ham
Ţărîna risipieşte către cer
Un abur dulce-amar ca un balsam.
Dar dacă dormi, parcă auzi în vis
Un răpăit de muguri ce pocnesc
Mici gloanţe de lumină şi de fum
Vestind un anotimp dumnezeiesc.
Unde ne ducem oare, către ce?
Că năuciţi de toate şi de toţi,
Aproape nu mai credem în minuni
Cu primăveri neferecate-n porţi.
