Un astfel de exemplu de pledoarie după modelul “identitatea noastră este mai importantă” este punctual de vedere al lui Iulian Luca, vicepreşedinte al PNL Neamţ care, extreme de ferm spune: “Nu sunt de acord să fie omorât PNL”. Bineînţeles că “omorârea” la care face referire cel care este şi preşedintele Asociaţiei Nicu Albu este una metaforică şi pleacă de la prevederile legale legate de fuziuni.
“Am fost alături de profesorul Sorin Botez, de Dan Amedeo Lăzărescu, de Nicu Enescu şi alţii, în ianuarie 1990, când s-a pus la cale reînfiinţarea Partidului Naţional Liberal. Spun <reînfiinţare> pentru că PNL a fost înfiinţat în data de 24 mai. Nu ştiu dacă o să mă ia în seamă cineva dintre liberalii apăruţi peste noapte, de un an, doi zece dar acesta este punctul meu de vedere: nu sunt de acord să fie omorât PNL şi să apară alt PNL, nou-nouţ, înfiinţat în 2014. Ăstora cărora nu le convine ce zic eu să se ducă direct la PDL. Fuziunea trebuie făcută cu liberalii din PDL, prin absorbţie, în interesul votanţilor PNL şi PDL. Atât şi nimic mai mult”, spune Iulian Luca.
Care e, de fapt, problema, care stă în spatele acestei dispute care apasă pe istoria şi identitatea liberalilor? Simplu, legea partidelor prevede două tipuri de fuziuni: prin comasare şi prin absorbţie.
Fuziunea prin absorbţie înseamnă că efectiv un partid este înghiţit de altul. Cum un rechin înghite un peşte şi la final se mai vede doar rechinul: adică din unirea a două formaţiuni politice se păstrează doar numele, sigla şi blazonul unuia singur. Partidul înghiţit dispare pentru totdeauna.
Fuziunea prin comasare reprezintă, cumva, unirea a doi parteneri egali. Rezultatul poate poate avea un nume nou sau să păstreze doar numele unuia dintre cele două partide (PNL sau PDL). Dar indiferent de numele cu care se merge după comasare, practic, se şterg din registrul Partidelor Politice din România cele două nume şi se menţionează, cu data comasării, noul nume. Adică dacă prin comasare s-ar păstra chiar numele de PNL, s-ar şterge PNL-ul de până acum şi ar apărea un PNL „bebeluş”, născut în 2014. Exact la situaţia asta se referă Iulian Luca. Şi el, ca şi alţi liberali, sunt de acord numai cu fuziunea prin absorbţie.
Cei din PDL nu ţin aşa de mult la blazon, istorie etc. Probabil că ar accepta şi ca noua denumire să fie PNL, dar ar accepta comasarea nu absorbţia. Nu din alt motiv ci pentru că le-ar fi greu să le explice celor din teritoriu că au fost practic înghiţiţi şi dizolvaţi în PNL-ul istoric.
Între timp apar şi soluţii care îşi propun să împace şi capra şi varza. Astfel deja e aruncată în dezbaterea membrilor celor două partide ideea unei fuziuni prin absorbţie, cu păstrarea numelui şi semnelor PNL dar, ulterior să fie schimbată imaginea siglei. Astfel, sigla ar trece de la galben-albastru cum e acum la alb-portocaliu care sunt culorile PDL dar şi al Partidului Popular European în care a virat PNL.
Nici această soluţie de compromise nu este uşor digerată de PNL-iştii conservatori, mai ales după ce, ani de zile, retorica liberală înfiera cu mânie “ciuma portocalie”, “haosul portocaliu”, “foamea oraj”, “jaful portocaliilor”. Astfel că următoarea perioadă de timp se va dovedi interesantă pentru chinurile acestei faceri pe partea dreaptă a politicii.
D. VINCA