Vasilica Stoiciu Frunză rupe tăcerea: „Talpa pusă de politică în cultură este o eroare!”

Rep: Suntem la puţin timp după ce aţi participat la un concurs pentru funcţia de manager la Centrul de Cultură Carmen Saecular, concurs pe care nu l-aţi câştigat. Cu ce gust aţi rămas?

– În primul rând, cu un gust extraordinar, pentru că am vrut să-mi fac datoria. Faţă de oraşul Piatra Neamţ , de unde sunt şi eu, pentru că sunt o fiică a acestui oraş, şi faţă de Centrul de Cultură pe care-l cunosc de foarte mulţi ani, pentru că am participat şi eu, în calitate de student, la activităţile centrului, apoi am participat în echipele de organizare a Vacanţelor Muzicale şi cu mare drag am venit şi mi-am propus să particip la acest concurs.

Am venit cu foarte mare seriozitate la acest concurs. Încet, încet, evoluând în subiect, am făcut nişte analize foarte amănunţite şi, drept dovadă a fost proiectul pe care l-am realizat.

Sigur că m-a surprins, şi era si normal să mă surprindă, eu fiind din domeniul artistic, să mă surprindă primul rezultat. Şi aş putea să spun că mă bucur foarte mult că am întâlnit o persoană care nu este din domeniul cultural ci este dintr-un domeniu economic, din câte am înţeles, şi care a reuşit să facă un proiect de management cultural aproape perfect.

Mă refer la situaţia în sine, pentru că sunt unul dintre finaliştii acestui concurs şi am reuşit să mă întâlnesc, în sfârşit, cu o persoană care a făcut un proiect aproape perfect. Fiind nota foarte mare, după trei luni de la concursul anterior unde aceeaşi doamnă a luat o notă foarte mică. Deci, în trei luni, a reuşit să evolueze în aşa fel încât a reuşit să facă un proiect perfect. Eu mă bucur că am reuşit să mă întâlnesc cu un astfel de caz.

În acelaşi timp eu, la interviu, mi-am susţinut proiectul cu argumentele ştiute şi am făcut-o cu foarte mare, cu viziune, analitică şi care cuprinde foarte multe aspecte ale activităţii Centrului de Cultură Carmen Saeculare.

„Câștigătoarea a avut în plus apartenenţa politică!”

Rep: Ce credeţi că a avut în plus în proiect contracandidata dumneavoastră de a fost acea diferenţă la notare?

– Cred că domnia sa, pe care sincer nu o cunosc – deci nu fac nici un fel de atac la persoană, din contra, m-am întâlnit cu dumneaei atunci, am avut un schimb de păreri absolut civilizate şi totul  a fost perfect- cred că în plus a avut apartenenţă politică.

Rep: Şi se notează aşa ceva într-un proiect?

– S-a văzut că s-a notat. Cred că a contat. Adică s-a văzut clar că a contat. Chiar mă amuzam … am văzut într-unul dintre ziarele din Piatra Neamţ două fotografii, a mea şi a domnieie sale. Nici măcar nu s-au jenat să pună acea fotografie unde pe fundat era semnul PSD.

– Dar de ce trebuia să se jeneze presa?

R: Nu presa…

„Eu nu sunt și nu voi înregimentată politic!”

Rep: Apropo de acest concurs şi de susţinere politică: nu v-aţi pus problema, înainte de a veni la concurs, că aşa e cutuma? Că trebuie şi o susţinere politică?

– Nu. Una este să ai susţinere politică, susţinere subtilă, şi alta este să fii înregimentat politic. Eu nu sunt înregimentată politic şi nici nu voi fi, pentru că pe mine nu mă interesează acest aspect. Cultura înseamnă cu totul altceva, arta înseamnă cu totul altceva. Până la urmă, eu am politica mea culturală.

Şi a fi înregimentat politic şi să fii într-un post de conducere într-o instituţie culturală cred că este o mare greşeală din start. Această talpă pusă de politică în Cultură este o eroare. Şi s-a văzut. Este evident. Pentru că nu mai ai acea deschidere, acel confort psihic pe care trebuie să-l ai pentru a realiza lucruri artistice, lucruri culturale… nu mai ai acelaşi orizont. Eşti permanent instrumentul unei zone care până la urmă ar trebui să sprijine cultura, să aibă cele mai deschise căi, nu să le închidă, cum se face acum.

Rep: De ce credeţi că politicul ţine să controleze orice, inclusiv cultura?

– A, foarte simplu. Pentru că este un instrument de manevră, un instrument electoral de multe ori, ca să nu mai spunem că sunt anumite posturi în zona culturală care pot fi umbrelă de vreme rea pentru persoane din alte domenii, care nu au nici un fel de legătură cu domeniul respectiv şi care trebuie să fie puse pe un post de conducere. Pe mine chestiile astea nu mă interesează.

De asta am avut tupeul ca să particip la acest concurs din raţiuni extrem de serioase, cum spuneam, şi din conştienţa importanţei acestui centru în cultura judeţului Neamţ, a regiunii în cea națională și internațională.

Iar deschiderea de orizont pe care am propus-o eu în proiect probabil că a inhibat. Pentru că mi-am dat seama că cine-şi doreşte un post de genul  ăsta – şi vorbesc la modul general – şi nu este din domeniu înseamnă că este foarte vulnerabil din punct de vedere profesional şi  se ascunde sub sigla partidului.

Eu nu mă ascund sub sigla nimănui, pentru că eu sunt profesionist şi am suficientă experienţă, spun eu, măcar din ultimii 22 de ani de lucru în sistem cultural, de lucru într-o instituţie importantă din România şi am văzut multe, am organizat multe, plus pregătirea mea profesională, pregătirea mea muzicologică, îmi permite să am acest orizont foarte deschis, orizont cultural, orizont artistic, pentru că, se ştie, domeniul de muzicologie-compoziţie este secţia de elită a Universităţii de Artă.

De aceea, eu am stat foarte mult şi m-am gândit tocmai pentru că acest centru de cultură are mai multe resorturi. Are partea de folclor, partea de şcoală populară de artă, are zona de muzică academică. Dacă pot să fac faţă? Păi pot face faţă prin însăşi pregătirea mea. În fine… Eu mi-am folosit cunoştinţele pentru acest proiect. Nu s-a dorit. Nu-i nici un fel de problemă dar consider că e bine să se ştie că nu ăsta-i adevărul. Nu sunt eu deţinătorul adevărului absolut, dar consider că această influenţă politică nu este sănătoasă.

* „Agresivitatea primului rezultat mi-a jignit inteligenţa”

Rep: Apropo de exprienţă, nu de cea artistică, ci de cea jurnalistică… Revenind la prima întrebare concurs – întrebare la care nu ați răspuns concret – ce gust v-a lăsat rezultatul concursului?

– … (Zâmbește) …Neutru. Repet, am venit pregătită la acest examen. Ştiam la ce mă bag, ştiam de aceste jocuri, să le spunem, aşa-numit politice. Pentru că, dacă e să mergem mai departe, eu nu consider că asta se numeşte politică. Politica înseamnă altceva. Politica este un domeniu extrem de subtil, extrem de vast, este un domeniu extrem de greu şi, în România, sunt foarte puţini politicieni care ştiu politică.

În rest, cine se numeşte politician acum are doar o pretenţie. Sau, mă rog, este un nivel care pe mine nu mă încântă şi, chiar dacă am avut propuneri să intru în politică, am spus că nu, pentru că nu mi se potriveşte.

Revenind, la ce m-aţi întrebat, ştiam că nu sunt decât două variante. Şi ştiam că este o balanţă care înclină spre cealaltă opţiune. Mi-a fost jignită inteligenţa în momentul în care am văzut primul rezultat.  Eu aşa consider. Nu să am eu cea mai mare notă, dar diferenţa aceea a fost atât de flagrantă încât s-a pus din start, şi foarte categoric, ştampila pe doamna – de altfel foarte drăguţă, foarte amabilă şi nici nu o cunosc  şi cred că mi-ar face plăcere să stau de vorbă cu dânsa, cred aş putea să o ajut în foarte multe lucruri şi cred că ne-am putea spune foarte multe lucruri – dar această agresivitate a primului rezultat mi-a jignit inteligenţa.

Rep: A fost un marcaj de siguranţă?

– Da. Eu aşa consider, că s-a stabilit din start ordinea, ca să nu mai existe discuţii. Sigur că am mai citit după aceea tot felul de declaraţii, ale unora şi ale altora, dar astea sunt vorbe. Eu nu comentez mai mult, nu atac pe nimeni, nu cer nimic, nu mă rog la nimeni, dar nici nu pot să fiu de acord cu anumite lucruri pe care le-am descris anterior şi sunt doar câteva, pentru că, dacă aş tăcea, ar însemna că sunt de acord. Or, nu pot să fac treaba asta. Şi dacă sunt împotrivă, înseamnă că am o poziţie corectă.

Rep: Care au fost reacţiile din partea celor care vă cunosc?

– Eu am plecat imediat la Iaşi. Eu, personal, nu am discutat cu foarte multă lume din oraș. Dar mama s-a întâlnit cu foarte multă lume din Piatra Neamţ şi se pare că foarte multă lume este deranjată de acest rezultat.

Rep: Vedeţi o evantuală colaborare între artistul cu care vorbesc acum şi centrul de clltură cu care, de altfel, aţi mai lucrat?

– Dacă sunt solicitată pentru lucruri serioase, atunci cu mare plăcere.

* ” Prezentul este lăsat pe mâna neprofesioniştilor”  

Rep: Cum vedeţi acel raport corect de colaborare, cu aplicare, între spaţiul politic şi cel cultural?

R: Eu îl vâd mult mai simplu. Acum e mult prea complicat. Eu cred că , în condiţiile în care se discută despre profesionişti şi despre profesionalism în domeniul cultural (de aici alegerea unui profesionist este foarte importantă). În zona culturală sunt profesionişti.Oamenii de cultură trebuie încurajaţi. Pentru că artistul este „obiect” de patrimoniu. Omul de cultură este o excepţie în contextul general. Şi atunci, aceste elemente fac societatea să evolueze. Prin cultură noi putem să avem un glas în concertul internaţional. Prin cultură putem să devenim oameni de b ună calitate, putem să înţelegem mai bine ce-i cu noi, că este bine să înţelegem ce-i cu noi. Eu am pus, în proiectul de management, două întrebări: ce avem, ce facem cu ce avem? După care am început să sau răspunsuri. Este foarte important să ştim de unde venim, ce facem acum şi unde ne ducem. Pentru că prezentul este rezultatul trecutului, şi viitorul depinde de acest prezent. Iată că prezentul este lăsat pe mâna neprofesioniştilor. Sau profesioniştilor li se pun doar piedici şi li se pun condiţii şi se discută contondent cu ei sau într-o aparentă civilizaţie elegantă. Dar de fapt li se taie elanul, posibilitatea de a face ceea ce şi-au propus. Eu spun lucrurile acestea la orice oră, oricui, şi nu ca dintr-o privire pătimaşă asupra concursului. Nu. A fost o experienţă şi o pun la rândul celorlalte experienţe şi n-am nici un fel de problemă. Îi doresc mult succes doamnei Năstasă. În primul rând îi doresc valore activităţii şi după aceea succes. Şi sper ca acest centru de cultură să renască. Nu ştiu cu ce mijloace, dar să renască. Adică eu ştiu cu ce mijloace, dar nu le văd acum ca fiind posibil aplicate.

Rep: Un mesaj scurt pentru cititorii ziarului Ceahlăul?

R: Am să răspund cu vorbe mult mai inteligente spuse de cineva mult mai inteligent: „Viaţa e prea scurtă ca să fie mediocră”.

Un om, un artist

Rep: Pentru cititorii noştri mai tineri, cine este Vasilica Stoiciu?

R. Un om. Sunt născută la Bicaz, dar părinţii mei au stat foarte puţin acolo şi s-au mutat la Piatra Neamţ. Am urmat Şcoala de Muzică din Piatra Neamţ până în clasa a VII-a inclusiv. Din clasa a VIII-a am mers la Liceul de Muzică „Octav Băncilă”din Iaşi, am făcut Conservatorul George Enescu, actualmente Universitatea de Arte George Enescu, secţia muzicologie de elită.

Eu sunt pianist. Îmi desfăşor activitatea pe mai multe fronturi. Am lucrat 22 de ani în cadrul Operei Naţionale Române din Iaşi, mai întâi, 13 ani, în calitate de secretar muzical, apoi consultant artistic.

Mai departe, activitatea mea a continuat ca şi profesor asociat la Universitatea de Artă George Enescu  şi foarte multe alte activităţi pianistice, muzicologice, muzicale, artistice, în Iaşi, în ţară. Sunt foarte pregătită pentru foarte multe genuri de experienţe artistice şi nu atât experienţe de dragul experienţei, ci pentru a construi ceva.

Şi am un mesaj pentru tineri: nu repetaţi greşelile care se fac.

Geanina Nicorescu, Daniel VINCA