Ieri, în piaţa centrală din Piatra Neamţ era un personaj interesant. Haios şi plin de energie, un „agricultor” sadea, venit din Vrancea, cu un chip „bronzat” de soarele fierbinte, a găsit o idee năştruşnică pentru a-şi vinde grămada de pepeni amplasată strategic, în „văzul” lumii – pe trotuarul din spatele Pieţei Centrale. Din spusele comerciantului, marfa a fost adunată cu trudă şi sudoare de pe cele două hectare de teren din zona lui de baştină.. Mi s-a plâns că recolta nu a fost aşa de bună din pricina secetei, iar clienţi nu prea sunt care să-i viziteze „standul”. Vânzările sunt şi ele mai mici, cam un sfert faţă de anul trecut. L-am chestionat, care este baiul cu acel carton mare pe care era scris cu litere de tipar – oferte pentru studenţi şi pensionari.
Cu un glas un pic răguşit, Vasile Văţaru mi-a spus că s-a gândit la binele acelor oameni, cu venituri mai mici: ”Nu au bani pensionarii şi studenţii, avem înţelegere faţă de aceştia. Le ofer o reducere cu 20%, ca să câştige şi ei ceva. Pepenii îi dau cu un leu kilogramul, în raport cu preţul pieţei”.
L-am mai întrebat cum îşi dă seama care client spune adevărul, şi nu este impostor, căci mulţi muşterii se pot da pensionari sau studenţi. Un pic încurcat, a răspuns că-i recunoaşte după înfăţişare. În fine, am plecat mai departe şi am găsit o tarabă cu aceeaşi marfă, la preţul de 80 de bani kilogramul.
V. ANDRIEŞ
