Specialiștii din teoria democratică au susținut, raportându-se la experiențele politice ale secolului trecut, că democrația este inseparabilă de capitalism, chiar dacă acesta din urmă implică existența unor aspecte critice, precum inegalitatea economică, putând eroda încrederea cetățenilor în această formă de organizare socială și politică. Democrația nu poate exista în absența capitalismului, pe când capitalismul se poate dezvolta și în regimurile autoritare sau dictatoriale. Sub aspectul existenței unei valențe economice a comunicării interculturale, aceasta privilegiază un anumit ethos al muncii, fundamentat pe ideea de competitivitate. Schimburile presupuse de existența comunicării interculturale înseamnă inclusiv schimburi de natură economică, fie că este vorba despre resurse financiare, despre resurse de producție, materiale sau despre resurse umane. Toate acestea sunt prezențe accentuate în realitatea socială a lumii globalizate de astăzi. Pe lângă necesara adaptabilitate pentru ca schimburile economice între culturi diferite – ceea ce implică cereri și oferte extrem de diversificate – să se poată produce, comunicarea interculturală garantează posibilitatea ca acestea să fie contractate, negociate și parafate într-o manieră contractuală care implică drepturi și obligații, prin urmare și beneficii de ambele părți. Suport al schimburilor economice realizate la o scară globală, actul comunicațional intercultural apropie reprezentanți ai companiilor din diferite zone ale planetei, creează condițiile pentru dezvoltare economică și, nu în ultimul rând, conturează principalele borne ale cooperării multi și transnaționale.
În mod evident, comunicarea interculturală este marcată și de puternica prezență a unei valențe simbolice. Nu doar produsele economice din diferite părți ale globului sunt supuse unui joc al schimbului intercultural, ci și produsele simbolice. Prin intermediul acestora – fie că vorbim despre cărți, filme sau muzică, spectacole de televiziune ori expoziții artistice – oameni și comunități din zone culturale diferite intră în contact și contribuie la procesul de diseminare a valorilor ideologice proprii unei societăți democratice. În registrul imediatității temporale pe care îl asigură noile mijloace tehnologice, formele simbolice din variate arealuri culturale interacționează și oferă celor implicați în accesarea lor posibilitatea de a împărtăși noi experiențe, de a cunoaște noi modalități de manifestare culturală și de a transmite, fiecare în parte, elementele esențiale ale propriei identități. Prin vehicularea acestor forme simbolice la nivel global se configurează un spectacol al diversității ce devine un mediu propice pentru procesul de înțelegere între culturi diferite. În câmpul simbolic extins al societății contemporane, indivizi și grupuri diferite pot accesa instant paliere comunicaționale ce le permit să intre în contact, în timp real, cu sferele de interes culturale față de care manifestă atracție. Realizată și la nivelul formelor simbolice din societatea globală, comunicarea interculturală constituie un instrument al unității în diversitate.
Consecințele dezastruoase ale celor două războaie mondiale au determinat lumea occidentală ca, în posteritatea acestora, să pună la lucru condițiile necesare cooperării internaționale. Pusă sub semnul întrebării, în a doua jumătate a secolului trecut, de către războiul rece dintre cele două mari blocuri, capitalist și sovietic, cooperarea este astăzi, din nou, poziționată în fața provocărilor aduse în scenă de către terorismul internațional. În acest context, devine de înțeles faptul că valența securității reprezintă, la rându-i, un element ideologic important al comunicării interculturale. Din această perspectivă, demersul comunicațional recuperează, pe de o parte, din trecut, caracterul său diplomatic, adăugându-i însă, așa cum e firesc, și politica alianțelor. Dacă faptul că democrațiile nu atacă alte democrații reprezintă o „axiomă” verificată până în prezent, este la fel de important ca, apelând la mijloacele specifice comunicării între culturi diferite, spectrul evitării conflictelor să devină o prioritate pe agenda decidenților din lumea globalizată. Tocmai din acest motiv, problema securității este una de prim ordin în configurarea raporturilor dintre culturi diferite, dar care trebuie să identifice, prin comunicare, punctele de interes comune, astfel încât idealul regulativ al „păcii eterne” să poată deveni, pe termen mediu, o realitate socială.
Prof.univ.dr. Daniel Șandru