* Clădirea veche a fost revendicată de moştenitorul boierului Stârcea
* Construcţia nouă a fost abandonată din 2008 din lipsă de bani
* Între timp, elevii fac naveta, iar copiii de grădiniţă stau înghesuiţi în câţiva metri pătraţi
Pentru copiii din Văleni mersul la şcoală este o întreagă aventură, care depinde de o mulţime de factori şi, mai ales, de starea microbuzelor. Elevii de clasele I-IV învaţă în satul Munteni, iar cei din clasele V-VIII la Moreni. Primăvara, drumul către şcoală este aproape ca o excursie, iarna însă, drumurile se mai înzăpezesc, microbuzul nu mai porneşte chiar la prima cheie, iar pe jos nu se încumetă mai nimeni să plece. Cu toate acestea, nu se plâng nici copiii, nici părinţii. Cu toţii se uită cu mare respect spre moştenitorul boierului Stârcea-Mocioni, care şi-a recâştigat conacul. Acum se fac lucrări acolo şi, după cum zice lumea, va ieşi „ceva foarte frumos”. Oamenii ştiu să respecte drepturile celor de alături şi nu învinuiesc pe nimeni gratuit. La ce le-ar folosi în fond?
Primarul ştia că va rămâne fără şcoală aşa că s-a apucat să construiască una nouă. Dar în 2008 finanţarea s-a oprit brusc şi, de atunci, construcţia stă în aşteptare, cu parterul ridicat şi cu „mustăţile” de care ar urma să fie prins etajul, în aer. Descumpănit, edilul şef a făcut demersuri peste tot pe unde a crezut el că ar putea să i se deschidă o uşă. „Am trimis adrese, memorii şi fotografii la Inspectoratul Şcolar Neamţ, la Ministerul Educaţiei, la parlamentari”, ne-a declarat Ionel Stoleru. „Nu am primit nici un răspuns de nicăieri. Parlamentarii tot mi-au spus că abia se aşează şi să mai aştept. Nici nu ştiu dacă e bine să-mi mai fac speranţe. Şi când văd cum se chinuiesc copiii de grădiniţă mi se rupe inima”.
Primăria Văleni a fost dată în judecată de firma care a ridicat construcţia şi căreia nu i-a plătit lucrări executate în valoare de două miliarde de lei vechi. Pe lângă asta, ar mai trebui încă 20 de miliarde pentru finalizarea şi dotarea clădirii. Nu se ştie cum şi de unde ar putea „veni” atâţia bani.
* Grădiniţa cu privata în fundul curţii
Grădiniţa din Văleni funcţionează acum într-o încăpere dintr-o veche clădire boierească, alături de postul de poliţie şi de sala în care se ţin şedinţele de consiliu local. Încăperea are vreo 20 de metri pătraţi, poate ceva mai mult, dar tot e neîncăpătoare pentru cei 28 de copii, cu vârste între 3 şi 6 ani, care vin zi de zi să-i înveţe „doamna” diverse lucruri. Iar doamna, Valerica Dram pe numele ei, se poartă ca o mamă cu toţi. Pe cei mai mici îi duce la veceul din fundul curţii şi îi ajută să-şi dea jos cele trei perechi de pantaloni cu care îi îmbracă mama acasă, iarna când e foarte frig. Pe cei mai mărişori îi supraveghează mai atent când primesc laptele şi cornul, ca să ştie cum să mânânce şi cum să strângă apoi de pe masă. Afară sunt patru leagăne pe care copiii şi le dispută intens de când a venit căldura, iar doamna face reguli şi stabileşte ordinea pentru ca fiecare să ajungă la scrânciob măcar 10 minute.
Locul e senzaţional şi oamenii simt încărcătura benefică lăsată acolo de strămoşi, iubesc şi respectă clădirile vechi, dar şi-ar dori, totuşi, alte condiţii. Copiii se spală pe mâini la lighean, iarna se încălzesc la sobă, şi duc adevărate „bătălii” cu spaţiul ca să lucreze pe centre, în funcţie de vârste, de preferinţe şi de program. „Ar fi nemaipomenit să avem o sală de sport şi o încăpere mai mare pentru grupă”, spune educatoarea Valerica Dram. „Avem colţul constructorului şi centrele pentru bibliotecă, ştiinţă, joc de rol. E greu să le înghesui pe toate şi să lucrezi cu copiii. Mai ales că acum sunt mulţişori, din două sate, Văleni şi David. Deocamdată ne descurcăm aşa, de patru ani de când boierul a luat conacul. Dacă s-ar găsi cumva soluţii pentru şcoala nouă am avea altfel de condiţii. Când o fi şi dacă o fi s-or schimba lucrurile. Bine că toţi copiii sunt sănătoşi, vin cu drag la grădiniţă, în afară de răceli iarna când e ger n-am avut necazuri. Mulţumim lui Dumnezeu”.
