Oricine-şi doreşte să ţină în casă un căţel sau o pisică trebuie să se asigure că poate susţine financiar atât hrana animalului de companie cât şi vaccinările necesare pentru a-i menţine sănătoşi. Având în vedere că o serie de boli ale patrupedelor se pot transmite la om, aceste imunizări nu reprezintă un moft. Ele sunt o necesitate. Dintre toate, statul decontează exclusiv imunizarea antirabică, dar şi aceea parţial, adică fără ac, fără seringă, fără microcipare!
„În conformitate cu prevederile legislaţiei sanitare veterinare prin Programul strategic aprobat prin HG 1156/2013, acţiunea de vaccinare antirabică a câinilor şi pisicilor este o acţiune sanitară veterinară obligatorie pentru deţinătorii de carnasiere, statul român asigurând cu titlul gratuit vaccinul antirabic şi manopera de vaccinare. În sarcina proprietarului de câini şi pisici rămâne plata identificării (aplicarea unui microcip) şi înregistrării câinelui în RECS (registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân), distribuţia şi completarea carnetului de sănătate în cazul câinilor şi pisicilor supuse vaccinării, respectiv deparazitarea şi materialele utilizate la vaccinare (ac şi seringă). Vaccinarea antirabică este realizată în aceste condiţii de Circumscripţiile Sanitare Veterinare de Asistenţă”, a precizat dr. Sorin Ulea, directorul executiv al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Neamţ.
Totodată, potrivit oficialului, suplimentar vaccinării antirabice, proprietarii de câini şi pisici pot solicita medicilor veterinari de liberă practică organizaţi sub forma cabinetelor medicale veterinare vaccinarea pentru următoarele boli: Boala lui Carre, hepatita infecţioasă, leptospiroza. Toate aceste vaccinări implică o schemă de imunizare ce este aplicată de medicul veterinar în funcţie de vârsta animalului supus vaccinării şi a vaccinului utilizat.
„Toate vaccinările suplimentare sunt la iniţiativa proprietarilor, aceştia suportând toate costurile de vaccinare- produs biologic utilizat, manopera, consultaţia etc”, a subliniat dr. Ulea.
Leptospiroza, contagioasă de la animal la om, produce febră, insuficienţă renală, hepatică, meningită
Leptospiroza, spre exemplu, este o boală foarte gravă, care poate afecta câinele, dar şi omul. Este o infecţie transmisă de un grup de bacteria. Multe animale domestice sau sălbatice pot fi gazde ale acestor bacterii, printre cele mai frecvente enumerăm: şobolani, vulpi, câini, porci, bovine, păsări şi reptile.
Spirochetele se răspândesc prin tot corpul, se reproduc în ficat, rinichi, sistemul nervos central, ochi, şi în aparatul genital. Leptospiroza, afecţiune transmisă prin intermediul apei sau hranei contaminate, secreţii şi excreţii ale animalelor bolnave, producând febră, insuficienţă renală, hepatică, meningită. Prevenirea se realizează prin vaccinarea câinilor, evitarea contactului cu animalele bolnave, surse de apă nepotabilă.
De la animal la om se poate transmite şi temuta giardioză, o parazitoză transmisă pe cale fecalo-orală, mai gravă în special la copii la care evoluează cu enterită. Prevenirea se realizeză prin reguli stricte de igienă, tratarea animalelor bolnave şi chiar vaccinarea acestora.
Evident, una dintre cele mai grave afecţiuni transmisibile de la animal la om este Rabia (turbarea), boală virală, mortală, cu răspândire pe toate continentele, transmisă prin muşcatură de carnivore sălbatice sau domestice. Prevenirea se realizează prin vaccinarea câinelui sau pisicii şi evitarea contactului cu carnivorele sălbatice.
Medicii veterinari spun despre Boala lui Carré, care poate fi prevenită prin vaccinare considerată de stat „opţională”, că este cunoscută şi sub alte denumiri ca jigodia, febra catarală malignă sau pesta canină, şi este o boală infectocontagioasă care se caracterizează prin sindrom febril, catar al mucoaselor, tulburări oculare, pulmonare, digestive, nervoase şi cutanate. Produce pierderi mari în crescătoriile de câini. Deoarece măsurile generale de prevenire a bolilor infecţioase sunt greu de aplicat în cazul carnasierelor, cea mai corespunzătoare măsură este vaccinarea.
Hepatita infecţioasă canină supra-acută, o altă afecţiune care poate ucide animalul, se întâlneşte de regulă la căţei şi se caracterizează prin hemoragii pe mucoase (bucală, intestinală), diaree cu sânge, hemoragii oculare şi uneori moarte fulgerătoare în câteva ore de la declanşarea simptomelor. Sursa principală de infecţie în hepatita infecţioasă canină sunt animalele bolnave sau cele trecute prin boală, dar şi câinii care fac forme subclinice. De asemenea, obiectele care au aparţinut unui câine bolnav pot fi o sursă de infecţie.
Geanina NICORESCU