Astăzi, zeci de mii de români merg să se închine la mormântul Părintelui Arsenie de la Prislop
Astăzi se împlinesc 25 de ani de la moartea Părintelui Arsenie Boca, cel supranumit „Sfântul Ardealului”. În fiecare an, pe data de 28 noiembrie, zeci de mii de români merg să se roage la mormântul părintelui Arsenie de la Mănăstirea Prislop.
Părintele Arsenie Boca s-a născut la Vaţa de Sus, Hunedoara, în 1910 din părinţi simpli, primind numele de Zian Vălean. A studiat la Liceul „Avram Iancu” din Brad, apoi la Facultatea de Teologie din Sibiu, unde l-a cunoscut pe părintele profesor Dumitru Stăniloae, alături de care va traduce „Filocalia”. Aflând că are înclinaţii artistice, Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis să studieze la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde, în paralel, va audia şi cursurile lui Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie. Tot Mitropolitul Nicolae Bălan îl va trimite la Muntele Athos, în 1940, pentru a aduce manuscrisele româneşti şi greceşti ale „Filocaliei”. În anul 1940 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, primind numele de Arsenie, iar la 10 aprilie 1942, a fost hirotonit preot şi numit stareţ al mănăstirii.
O dată cu intrarea în mănăstirea transilvană, au început atât creşterea renumelui său de duhovnic înţelept, dar şi perioada sa de probleme cu autorităţile comuniste. Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945, dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945 pentru că nu i-a fost găsită nicio vină. În 14 mai 1948, a fost arestat din nou, fiind acuzat că i-a ajutat cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Drept urmare, a fost schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații şi, în cele din urmă, eliberat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a strămutat de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop, în noiembrie 1948. Acolo, Părintele Arsenie a devenit stareț şi apoi duhovnic, după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici. Va fi arestat şi anchetat periodic (în 1950, 1951, 1953, 1955 şi 1956). În 1959, Părintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin închisori și la Canal, i-a fost interzisă activitatea preoțească, până la moartea sa.
În noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1950, Părintele Arsenie este a treia oară arestat şi închis, până pe 23 martie 1951, la Canal. Eliberarea s-a datorat Patriarhului Justinian care i-a semnalat lui Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor.
Părintele Arsenie este din nou anchetat şi arestat pentru 6 luni, din octombrie 1955 până în aprilie 1956, iar în 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar.
Deşi avea două licenţe, una la Belle Arte și alta la Teologie, Părintele Arsenie n-a fost admis decât ca simplu pictor bisericesc, până în 1968 când se retrage, cu o pensie de mizerie. Sub permanenta supraveghere a Securităţii, Părintele Arsenie va picta, din 1968 până în 1984, biserica de la Drăgănescu.
După 1984 se retrage la Sinaia, unde îşi avea, încă din 1969, chilia şi atelierul de pictură, iar la 28 noiembrie 1989, în vârstă de 79 de ani, Părintele Arsenie Boca trece la Domnul.
A fost înmormântat, potrivit dorinței sale, la mănăstirea Prislop, mormântul său fiind azi unul din cele mai importante locuri de pelerinaj din țară.
Părintele Arsenie vindecă o femeie de cancer
Iată, mai jos, o întâmplare minunată relatată de Părintele Nifon Boboia, actualul duhovnic al Mănăstirii Prislop:
„Unui domn care lucra aici cu noi şi e mare sculptor i-a fost bolnavă soţia de cancer şi s-a dus la părintele Arsenie, asta după ce a dus-o pe ea la spital. Medicii s-au pregătit să o opereze, iar soţul s-a dus la Sinaia, la Părintele, care îl aştepta. Când a intrat în odaia Părintelui, acesta era cu faţa către uşă şi zice: «Mă, ce necaz te aduce pe aici?». El zice: «Părinte, soţia e bolnavă de cancer, mâine face operaţie şi am venit să nu mă laşi, să nu îmi moară soţia, că dacă moare eu înnebunesc, nu mă pot împăca.» În genunchi i-a cerut acest lucru şi Părintele i-a spus să stea acolo, iar timp de zece minute a lipsit. După zece minute a revenit Părintele şi i-a spus: «Măi, du-te să vedem dacă mai găsesc medicii ceva.» S-a dus. Medicii pregătiseră femeia pentru a o opera şi aşteptau cu bisturiele în mână. Unul dintre medici s-a dus şi a dezvelit-o şi a rămas uimit, cu bisturiul în mână. Ceilalţi l-au întrebat ce s-a întâmplat, iar el le-a spus să vină să vadă. Dispăruse tumoarea pe care o avea femeia.” (din cartea „Părintele Arsenie Boca, grabnic ajutător. Mărturii. Minuni”, Ed. Ortodoxia, 2014, ediţie îngrijită de Vlad Herman)
Irina NASTASIU
