Sunt mândru să spun despre mine şi despre colegii mei că suntem romavodişti. Am fost cu toţii elevii unui liceu de renume şi, an de an, la fel ca noi, şi alţi absolvenţi spun bucuroşi că sunt mândri că sunt romanvodişti.
Sunt mândru că am avut norocul să fiu printre cei care au purtat uniforma unui liceu la care era o bucurie să mergi zi de zi, alături de oameni excepţionali. Da, acei tineri şi excepţionali sunt maturii excepţionali de astăzi care şi-au dat întâlnire, unde în altă parte, decât la Roman Vodă. Un liceu care a lăsat o amprentă de neşters asupra mea şi a tuturor generaţiilor de romanvodişti.
Şi pentru că, a fi absolvent al Colegiului Naţional Roman Vodă înseamnă mai mult decât obţinerea unei simple diplome, astăzi, sâmbătă, 24 mai 2014, generaţia 1989 serbează în primul rând bucuria de a fi din nou adolescent, bucuria tinereţii în care visam cu ochii deschişi la plimbarea prin parcul oraşului mândri de uniforma de romanvodist. Astăzi se reîntâlneşte o generaţie ce a intrat cu emoţii pe poarta liceului în anul 1985. Este o zi specială în care toţi cei din generaţia 89, cei care au tremurat pe culoarele lungi şi venerabile ale liceului şi au suspinat în laboratoarele de fizica şi chimie şi cei care au râs şi alergat pe terenul de fotbal şi în sala de sport. O zi unică pentru toţi cei care s-au transformat din adolescenţi în tineri curajoşi la „Roman Vodă”. Pe voi toţi vă aştept să respectăm un blazon pe care l-am purtat cu mandrie, conştinenţi sau nu de acest lucru.
Scurt istoric al Colegiului Naţional „Roman-Vodă”
„La 30 septembrie 1872 îşi deschidea larg porţile o nouă instituţie de învăţământ, ce va fi un liceu model al Romanului şi al ţării. Înfiinţarea acestuia s-a datorat eforturilor locale căci deşi Camera Legiuitoare votase întemeierea şcolii la 22 ianuarie 1869, ministerul a răspuns în mai multe rânduri nefavorabil cererilor locuitorilor oraşului, motivul invocat fiind acela al lipsei fondurilor. Costin Brăescu– sufletul şcolii romaşcane – va întocmi un memoriu ce cuprindea o serie de propuneri, printre care:
– numele gimnaziului să fie „Roman-Vodă”,
– deschiderea să fie la 30 septembrie cu solemnitate;
– autoritatea comunală să numească deocamdată doi profesori (Gh. Pădure şi C.Copăcineanu).
Propunerile au primit aviz favorabil abia la 20 octombrie 1872. Gimnaziul a funcţionat la început în clădirea Şcolii nr. 1, dar aceasta devine neîncăpătoare în 1875, odată cu creşterea numărului de clase.
În 1890, prin închidere, se obţine un nou local iar în 1897 se primeşte acordul Ministerului pentru construirea unui local propriu. Din 1891 va preda româna şi istoria aici Calistrat Hogaş care, în 1901, este numit director al acestei instituţii.
În timpul primului război mondial, clădirea şcolii a fost reachiziţionată. Unii elevi vor pleca, o parte a cadrelor didactice vor fi mobilizate, până în martie 1918, aşa încât, anevoie, cursurile se vor ţine în aer liber, şcoala funcţionând în turnul şi chiliile Episcopiei.
Anul 1919 e benefic urbei romaşcane, deoarece acum Gimnaziul „Roman-Vodă” devine liceul cu nume voievodal, străveche vatră de cultură a oraşului. Schimbându-se statutul şcolii şi având un grad superior celui de până atunci, intervin transformări profunde pe multiple planuri. În 1933 Ministerul aprobă liceului să preia şi clădirea aparţinând Şcolii Normale „Ion-Creangă”.Al doilea război mondial va afecta şi buna desfăşurare a activităţii liceului. Localul şcolii este ocupat de un spital militar, iar personalul este evacut la liceul din Dumbrăveni, judeţul Târnava Mică.
După instaurarea regimului comunist, liceul îşi pierde titulatura de „Roman-Vodă”, devenind „Şcoala medie de 11 ani”. ….În 1971 liceul îşi recapătă blazonul muşatin – „Roman-Vodă”. În ciuda greutăţilor cu care s-a confruntat, liceul a crescut an de an datorită unui corp didactic valoros.
Toţi cei care au trecut pragul Liceului „Roman-Vodă” în acest secol şi-au adus o contribuţie demnă de apreciat pe oriunde i-au purtat paşii vieţii …
În urma demersurilor conducerii liceului, începând de la 1 septembrie 2001, Liceul „Roman-Vodă” devineColegiul Naţional Roman Vodă, ca o recunoaştere a meritelor trecute şi ca un imbold pentru viitor.” (extras din Istoria CNRV – site-ul colegiului)
Povestea frumoşilor ani
S-a zguduit lumea în 1989 şi, absolvenţii acelui an au cunoscut o cu totul şi cu totul o altă lume decât cea descrisă în cărţi şi, mai cu seamă, trăită până atunci.
„Şi venea toamna lui 1989. Dupa ce s-a lăsat praful pe bucuriile sau frustrările admiterii, unii din cei cu zar perdant au plecat în armată (subscrisul printre ei). După ce s-a lăsat praful pe emoţiile şi bucuriile sau frustrările admiterii, undeva, mult mai la vest de marginile orasului care avea sa nu ne mai încapă, era făcut bucăţi Zidul Berlinului. Apoi, pe 4 decembrie Ceauşescu pleca la Moscova pentru o întâlnire a Tratatului de la Varşovia. Polonia, Cehoslovacia, RDG, Bulgaria şi Ungaria îşi schimbaseră deja conducerile de stat. Pe 17 decembrie începea Timişoara. Încet, încet, dincolo de geopolitică, manipulări şi inocenţe, începeau să coşcovească şi zidurile din capetele noastre.
Şi, într-o bună zi, au căzut mai multi pereţi mentali, ca nişte perdele de care s-a agăţat o mâţă supraponderală. Brusc, lumea s-a lărgit dincolo de Romania. şi a venit viitorul peste noi. Ne-am răspândit în patru zări sau şase. Sau am rămas pe loc, dar tot departe de lumea dinainte. Singuri sau cu familii, cu meserii clasice sau nebănuite, cu afaceri sau cariere. Cu griji, cu fericiri, cu riscuri si câştiguri. şi eşecuri (ca să avem din ce învăţa).” (Sorin Axinte – fragment din „Adolescenţi la 40 de ani” – cuvântul de întâmpinare al generaţiei 89).
Povestea ce nu a mai apărut la ziar
În decembrie 1988, într-o zi de luni, zi dedicată instruirii „PTAP”, mai mulţi liceeni ai generaţiei ce se regăseşte astăzi la Revederea 25 sătui să tot aştepte pe acei reprezentanţi ai miliţiei care să le vorbească despre simţul civic utecist au decis să folosească timpul într-un mod plăcut şi educativ vizionând un film. „Vă place Brahms” un film memorabil cu Ingrid Bergam, Anthony Perkins şi Yves Montand.
Amintirea acestei vizionări nu avea să fie cea dată de povestea acestuia ci de faptul că, la finalul filmului, toţi elevii din sala cinematografului „Unirea” au fost reţinuţi de către apărătorii societăţii socialiste multilateraldezvoltate, aripa tânără, reprezentanţii orăşeneşti ai UTC- ului. Încolonaţi, elevii, au fost escortaţi spre sediul organizaţiei tineretului comunist unde au fost supuşi unui mic interogatoriu şi, liceenii ce aveau părul mai lung decât prevedeau regulamentele comuniste s-au trezit cu ciuful tăiat cu o foarfecă de către un aprig apărător al doctrinei drepte a partidului aflat la putere. Au fost percheziţionaţi şi, cei asupra cărora s-au găsit iconiţe şi cruciuliţe, au fost de asemenea criticaţi de vajnicii membrii de partid care, atei fiind, credeau doar în forţa atotputernicului şi veşnicului spirit comunist.
Agitaţia a fost mare. Fapta reprobabilă a liceenilor trebuia să ajungă în paginile cotidianului judeţean „Ceahlăul” pentru a fi daţi ca exemplu negativ tinerilor care ar încerca să se abată de la regulile şi regulamentele stabilite în mod „democratic” de către partidul unic. Înţelepciunea redactorului-şef de atunci a făcut ca aceste fapte ce nu făceau cinste acestor utecişti să nu mai vadă lumina tiparului. „Ne temeam la acea dată că nu o să mai avem dreptul să dăm bacul şi o să fim trimişi la canal” îşi aminteşte unul dintre elevii-protagoniştii acelui episod de educare comunistă a tinerei generaţii.
Şi, astăzi, este ziua depănării amintirilor, ziua bucurii revederii colegilor de clasă şi reîntâlnirea cu unii dintre cei mai buni dascăli ai bătrânului Colegiu „Roman Vodă”.
Dan VASILIU