Florin Popescu, profesor de matematică la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Borca:
„Ministerul Educaţiei a ameninţat profesorii de religie că le va lua salariile înapoi. Râd şi curcile! Profesorii de religie au un contract de muncă ce trebuie respectat şi, evident, ocrotit de minister! Pe cale legală, există titularizarea în învăţământ pe o perioadă de 4 ani sau mai mult, iar aceasta e inviolabilă! În acest moment, ar trebui ca toţi profesorii şi părinţii să ieşim în stradă şi să ne apărăm copiii. Un miting de proporţii, în care să arătăm că părerea noastră trebuie luată în seamă!”
Încă din decembrie, elevii şi profesorii de la Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” din Borca şi-au exprimat revolta faţă de decizia Curţii Constituţionale a României faţă de orele de religie, într-un mod inedit. De Ziua Naţională a României, aceştia au realizat o serbare care a impresionat întreaga ţară, nu atât prin cântecele şi poeziile patriotice, cât, mai ales, prin exprimarea unui mesaj foarte actual: „Lăsaţi religia în şcoli!”.
Purtătorul de cuvânt al elevilor, profesorul de matematică Florin Popescu, declara atunci că decizia CCR „a afectat grav şcoala românească”, cerând judecătorilor Curţii să explice pe ce articol din Constituţie s-au bazat când au luat această decizie.
Am stat de vorbă cu domnul profesor, rugându-l să-şi exprime opinia cu privire la situaţia fără precedent generată prin decizia Ministerului Educaţiei cu privire la orele de religie.
Un abuz fără precedent în istoria învăţământului românesc
Rep.: Domnule profesor, ce părere aveţi despre recenta decizie a Ministerului Educaţiei, cu privire la orele de religie? Mai exact, este normal ca Ministerul Educaţiei să impună părinţilor înscrierea copiilor lor la orele de religie, în toiul anului şcolar?
Prof. Florin Popescu: Deşi până luni, 17 februarie, eram, toţi părinţii, într-un fel bucuroşi, deoarece vedeam că Ministerul Educaţiei încearcă să mai recupereze ceva, după pierderea pe care a resimţit-o prin decizia Curţii Constituţionale, situaţia s-a schimbat. Firesc era ca ministrul să nu cedeze aducând, drept argumente, schimbări cu efect retroactiv nepermise, cum ar fi anularea unor note. De aceea, pe drept cuvânt, putem spune că, la ora actuală, ministrul nu ne mai reprezintă pe noi, profesorii, în speţă pe profesorii de religie, nici pe părinţi şi nici măcar pe copii. Este un abuz fără precedent în istoria învăţământului românesc! Nici măcar în 1947, când comuniştii au preluat puterea, nu s-a procedat în acest mod samavolnic, interzicerea orei de religie producându-se nu în timpul anului, ci la începutul anului şcolar următor.
Am citit undeva despre o mamă bolnavă de cancer care a cerut înscrierea copiilor ei DEFINITIVĂ la ora de religie, ştiind că ea va muri. Oare ministerul educaţiei nu dă dovadă de cruzime, chiar şi faţă de această femeie care şi-a pus atâta nădejde în sistemul educaţional românesc?
Rep.: Ce poziţie ar trebui să aibă Biserica în această situaţie?
F. P.: Biserica ar fi trebuit să fie vârf de lance în această luptă, dar din păcate nu este aşa, iar poporul s-a obişnuit cu această laşitate, vădită şi în alte probleme vitale ale românilor. Deşi ierarhii noştri ne încurajează să ne cerem drepturile, ar fi fost de aşteptat să implice în această bătălie şi câţiva avocaţi buni, pentru că pe acest teren legal se dă de fapt lupta şi este normal să-ţi aperi copiii atunci când vezi că ei sunt abuzaţi, sub pretextul aplicării legilor.
Să nu uităm că iniţiativele privind introducerea orei de religie, a începutului de an şcolar cu slujba religioasă şi a prezenţei icoanelor în şcoli au venit dinspre societatea civilă, respectiv Liga Studenţilor, ASCOR, şi mai ales AFDPR, în anii ´92 – ´93 – ´94. Noi, studenţii acelor ani, eram coordonaţi de foştii deţinuţi politic. Părintele Constantin Voicescu, Mama Sica, Anastasia Popescu sunt doar câţiva dintre cei care ne susţineau în toate acţiunile noastre. Poetul şi senatorul Ioan Alexandru, intuind că orele de religie vor fi oricum atacate, a solicitat prezenţa a două ore de religie pe săptămână. Iată câtă dreptate a avut!
„Ar trebui ca toţi profesorii şi părinţii să ieşim în stradă şi să ne apărăm copiii!”
Rep.: Ce reacţii ar trebui să vină dinspre societatea civilă?
F. P. Să ne gândim la punctul culminant al argumentării Curţii Constituţionale, atunci când a acceptat excepţia de ne constituţionalitate a profesorului Emil Moise. Potrivit acestei argumentări, e mai normal să ceri ceva, decât să nu ceri. Însă depinde ce anume ceri, dacă este vorba despre un lucru bun sau rău. Am întrebat Curtea Constituţională şi în cadrul discursului pe care l-am susţinut cu ocazia Zilei Naţionale a României, în consensul tuturor profesorilor de la liceul nostru, unde scrie în Constituţia României că religia este un lucru rău? Iar apoi i-am recuzat, pentru că se dovedesc mai degrabă a fi unelte ale propagandei neo-marxiste din România! Ca profesor de matematică şi de logică matematică i-am acuzat de lipsă de logică, dacă nu de rea-voinţă. De la aceasta minciună s-a pornit, iar acum societatea civilă are cel mai puternic temei de a nu accepta această batjocură a copiilor noştri! Suntem aruncaţi, de fapt, din raportul de drept, în raportul de forţă şi trebuie să ne coordonăm acţiunile ca atare. În acest moment ar trebui ca toţi profesorii şi părinţii să ieşim în stradă şi să ne apărăm copiii. Un miting de proporţii, în care să arătăm că părerea noastră trebuie luată în seamă!
Rep.: Reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi ai Sănătăţii duc tratative pentru introducerea, de anul viitor, a unei noi materii şcolare, şi anume, a educaţiei sexuale. Ce ar putea deveni şcoala românească dacă religia va fi eliminată din trunchiul comun, în favoarea educaţiei sexuale?
F. P.: Cam asta mai lipseşte din învăţământul românesc, în rest toate merg bine… Ce să zic, noi, profesorii, oricum suntem precum sanitarii de la Crucea Roşie de pe front, în războiul mediatic care se duce astăzi împotriva tinerilor, pe toate planurile şi care se reflectă în dezmembrarea familiilor, în consumul de droguri şi de pornografie, în tentativele de sinucidere şi în câte şi mai câte altele. Cine poartă vina că tinerii noştri suferă în asemenea hal?
Rep.: Ce rol au modelele autentice în societatea contemporană? Mai avem astăzi modele?
F. P.: Bineînţeles că modelele au un rol important şi constat, odată cu perindarea generaţiilor de elevi, că ei au mare nevoie de modele şi chiar conştientizează singuri această nevoie. Aici este şi unul dintre motivele, tragice, ale refulării lor în alte lumi (internet, anturaj etc.). Ei văd că noi, părinţii şi profesorii, nu ne ridicăm la înălţimea morală şi spirituală la care ar trebui să fim. Aici mă gândesc la generaţia noastră care nici ea nu a avut modele, până când i-am descoperit pe singurii români adevăraţi, cei care au suferit în închisorile comuniste. Acum am văzut că la o clasă a XII-a de la care am avut eu multe de învăţat, a apărut pe perete o icoană cu aceşti martiri şi sfinţi ai Neamului Românesc. Copiii au pus icoana pe perete şi m-am gândit că nu este o întâmplare. Poate că, dacă aceşti tineri i-ar fi cunoscut pe supravieţuitorii temniţelor comuniste, aceştia le-ar fi fost adevăratele modele: de luptă, credinţă şi spirit de sacrificiu.
Opiniile unor elevi de la Liceul „Mihail Sadoveanu”, privitoare la orele de religie:
Andreea Lupuleasa, clasa a XII-a:
„După părerea mea, educația religioasă trebuie să înceapă încă din copilărie, deoarece deprinderile bune, formate în copilărie, rămân uneori valabile pentru întreaga viață. Tinerii sunt deosebit de sensibili față de lucrurile care sunt impuse din afară și tot așa de sensibili la lucrurile care vin din interior, din inimă. Constatăm astăzi o criză morală în societate. Una e să fii creștin cu numele, alta să fii practicant. Pe viitorii elevi cine să-i învețe religia? Familia, care nici ea nu a învățat religia? Să-i învețe mass-media? Ar fi un nonsens. Să învețe de la biserică? Dar câți elevi vin astăzi la biserică?…
Dacă acum e așa, atunci când nu va mai fi nici această oră de Religie, ce va mai fi?… A mai rămas școala. Deși, după cum deja s-a aprobat, se pare că va dispărea și această ultimă șansă a unui copil de a mai ști câte ceva despre cele sfinte și despre Creatorul său.”
Emanuel Platon, clasa a VI-a:
„Pe parcursul orelor de Religie am învățat despre cel mai important cuvânt: Dumnezeu. Am învățat despre rolul rugăciunii, că ne apropie de Dumnezeu și ne dă putere să iubim pe toți oamenii, am învățat despre cum poartă Dumnezeu de grijă la toată creația Lui și cât de mult ne iubește, despre minunile Sfinților și despre puterea dragostei de Dumnezeu și de aproapele. Când am aflat că s-au dat legi pentru scoaterea Religiei din școală, ne-am întristat foarte tare. De ce nu ne lasă să învățăm despre Dumnezeu? Noi vrem un viitor, nu o viață de câine și „cât mai sunt icoane-n școală, viața noastră nu e goală!”. Prin manifestația noastră organizată de Ziua Națională am vrut să arătăm că identitatea noastră românească nu este numai națională, ci și ortodoxă. Noi iubim Religia!”
Irina NASTASIU