„Părintele Arsenie Boca – Icoana mărturisirilor” este titlul unui nou film despre marele duhovnic român, supranumit „Sfântul Ardealului”. Documentarul, în regia lui Nicolae Mărgineanu, va fi lansat astăzi, la ora 18.00, la Muzeul Ţăranului Român din capitală. Scenariul este semnat de IonCostin Manoliu, iar montajul, de Nita Chivulescu. Rostirea cuvintelor Părintelui Arsenie: Mihai Bica. Participă: Preotul Ion Covercă, Ieromonahul Valentin Mâţu – Stareţul Mănăstirii Turnu de Prahova, Nicolae Mărgineanu – regizor, Ion-Costin Manoliu – scenarist. Filmul cuprinde mărturiile unor ierarhi ai Bisericii, preoţi şi călugări, ţărani şi cărturari, oameni care l-au cunoscut pe Părintele Arsenie, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta sau la Mănăstirea Prislop, la Drăgănescu sau la Sinaia. Aceste mărturii întregesc icoana unui uriaş al Duhului care le-a schimbat viaţa. Părintele Arsenie Boca este subiectul a numeroase filme documentare, dar și a filmului „Poarta Albă”, în regia aceluiași Nicolae Mărgineanu. Părintele Arsenie Boca, o viață de jertfă Părintele Arsenie Boca s-a născut la Vața de Sus, Hunedoara, în 1910 din părinți simpli, primind numele de Zian Vălean. A studiat la Liceul „Avram Iancu“ din Brad, apoi la Facultatea de Teologie din Sibiu, unde l-a cunoscut pe părintele profesor Dumitru Stăniloae, alături de care va traduce „Filocalia“. Aflând că are înclinații artistice, Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis să studieze la Academia de Arte Frumoase din București, unde, în paralel, va audia și cursurile lui Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie. Tot Mitropolitul Nicolae Bălan îl va trimite la Muntele Athos, în 1940, pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale „Filocaliei“. În anul 1940 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, primind numele de Arsenie, iar la 10 aprilie 1942, a fost hirotonit preot și numit stareț al mănăstirii. Odată cu intrarea în mănăstirea transilvană, au început atât creșterea renumelui său de duhovnic înțelept, dar și perioada sa de probleme cu autoritățile comuniste. Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945, dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945 pentru că nu i-a fost găsită nicio vină. În 14 mai 1948, a fost arestat din nou, fiind acuzat că ia ajutat cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Drept urmare, a fost schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații și, în cele din urmă, eliberat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a strămutat de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop, în noiembrie 1948. Acolo, Părintele Arsenie a devenit stareț și apoi duhovnic, după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici. Va fi arestat și anchetat periodic (în 1950, 1951, 1953, 1955 și 1956). În 1959, Părintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin închisori și la Canal, i-a fost interzisă activitatea preoțească, până la moartea sa. În noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1950, Părintele Arsenie este a treia oară arestat și închis, până pe 23 martie 1951, la Canal. Eliberarea s-a datorat Patriarhului Justinian, care i-a semnalat lui Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor. Părintele Arsenie este din nou anchetat și arestat pentru 6 luni, din octombrie 1955 până în aprilie 1956, iar în 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar. Deși avea două licențe, una la Belle Arte și alta la Teologie, Părintele Arsenie n-a fost admis decât ca simplu pictor bisericesc, până în 1968 când se retrage, cu o pensie de mizerie. Sub permanenta supraveghere a Securității, Părintele Arsenie va picta, din 1968 până în 1984, biserica de la Drăgănescu. După 1984 se retrage la Sinaia, unde își avea, încă din 1969, chilia și atelierul de pictură, iar la 28 noiembrie 1989, în vârstă de 79 de ani, Părintele Arsenie Boca trece la Domnul. A fost înmormântat, potrivit dorinței sale, la mănăstirea Prislop, mormântul său fiind azi unul din cele mai importante locuri de pelerinaj din țară.
Irina NASTASIU