* Gravidele sunt asigurate doar pe hârtie
* Analizele şi ecografiile se fac numai „la privat”
Până îşi duce sarcina la termen, gravida din România ajunge şi la fundul sacului cu bani. Dacă-l are. Dacă nu, până când îi vine sorocul stă cu sufletul la gură, într-un stres maxim, sperând să aducă pe lume un copil sănătos.
De la debutul sarcinii, femeia are statutul pompos de asigurat din oficiu şi are dreptul la analize gratuite, vizite la medicul ginecolog din policlinică, în baza trimiterii de la medicul de familie,şi poate beneficia de ecografie fetală la un cabinet care are contract cu casa de sănătate. După ce-şi face curaj şi începe să bată pe la uşi, gravida constată că este asigurată doar pe hârtie. Nu apucă să-şi facă analize gratuite decât dacă se programează „din timp” la un laborator finanţat de casa de sănătate. Adică prin luna a doua de sarcină se încrie pe listă, şi-i vine rândul prin luna a patra, când deja ar trebui să ştie dacă suferă de ceva şi dacă se poate trata. Şi cum nimeni nu vrea să-şi rişte propria viaţă şi pe cea a bebeluşului, încep să curgă cheltuielile la privat. Un set de analize poate depăşi 200 de lei, în funcţie de investigaţiile recomandate.
Gravida care mizează în continuare pe drepturile sale îi cere medicului de familie o trimitere către un doctor ginecolog, pentru o examinare de specialitate. La policlinică, unde se află singurul cabinet OG în relaţie cu casa de sănătate (prin contractul semnat cu spitalul), poate fi consultată de un medic din secţie. Programul de consultaţii este de la 7 până la 14, de luni până vineri, însă numărul de examinări gratuite este limitat. Cu alte cuvinte, cine nu „prinde” gratuitatea în baza biletului de trimitere trebuie să achite contravaloarea consultaţiei, respectiv 50 de lei. Crezi că l-ai prins pe Dumnezeu de un picior că ai reuşit să obţii o examinare fără bani, dar ajungi în punctul de unde ai plecat. Pentru că medicul ginecolog te examinează clinic, cel mult îţi ia o tensiune şi… te trimite la ecograf. Te bucuri că radiologia din policlinică dispune de un echipament care poate fi folosit şi pentru ecografii fetale, însă acolo…surpriză. Tot ce-ţi poate „spune” aparatul radiologic învechit se rezumă la confirmarea existenţei fătului şi a stării lui de viabilitate, prin ascultarea bătăilor cordului. Nu pot fi făcute nici un fel de măsurători privind dimensiunile fătului, fiind exclusă posibilitatea identificării unor malformaţii şi riscul de sindrom Down. „Majoritatea gravidelor care vin în policlinică, pentru consultaţie gratuită, provin din pătura socială săracă şi ne doare sufletul când trebuie să le spunem că nu pot beneficia şi de ecografie fetală gratuită, cu toate măsurătorile. Aparatul ecograf din policlinică nu este performant”, ne-a spus dr. Nicolae Popârlan, căruia îi venise rândul, ieri, la consultaţii în policlinică. „Sunt cazuri în care recomand tratament dacă pacienta prezintă, în mod evident, probleme cu sarcina, respectiv sângerare, dureri acute, dar şi aceste medicamente costă destul de mult, pentru că le prescriem pe reţete compensate”.
În aceste condiţii, dacă te ţine buzunarul, începi să faci vizite la un cabinet particular, unde tarifele pr consultaţie ponesc de la 100 de lei, dar te bucuri că ai găsit aparatură performantă şi poţi afla o mulţime de detalii despre starea fătului. Evident, dacă sunt identificate probleme, poţi primi tratament adecvat sau eşti prevenită asupra riscului de a naşte un copil bolnav şi poţi alege dacă duci sau nu sarcina până la capăt. Tarifele încep de la 100 de lei şi pot ajunge şi chiar depăşi 2000 de lei. Spre exemplu, screeningul anomaliilor cromozomiale şi al malformaţiilor congenitale care se efectuează în trimestrul I, respectiv dublu test, costă în jur de 200 de lei. Urmează triplu test, la acelaşi cost, investigaţiile culminând cu testul prin care se poate afla dacă fătul suferă sau nu de sindromul Down. Dar amniocenteza se face numai contracost, fiind tarifată cu 2000 de lei! Exact atât costă şi o naştere asistată într-o clinică particulară, iar cezariana, tot la privat, e cu 1000 de lei mai scumpă. Ca să fim realişti, putem spune că puse cap la cap şpăgile din spitalul de stat însumează cam tot atât, diferenţa esenţială constând în condiţiile de cazare şi servicii medicale oferite.
