Un celebru cântăreţ: Cristian Vasile

Acum 105 ani se năştea la Brăila cel care avea să devină celebrul cântăreţ al localurilor de lux bucureştene din perioada interbelică, Cristian Vasile, cel care a lansat cântecele nu mai puţin celebre Zaraza, Iubesc femeia, Aprinde o ţigare, Roata lumii, Pe boltă când apare luna etc. Biografia sa este legată de Piatra Neamţ pentru că, o perioadă de timp, a locuit la Piatra Neamţ, unde s-a şi însurat cu Rada Moldoveanu, activând amândoi la Teatrul Tineretului, el în calitate de regizor, ea – de sufleur. Începe Conservatorul dar nu-l termină – fiind, la acea vreme, o mare dezamăgire pentru profesorul său, cântăreţul de operă Romulus Vrăbiescu – dar îşi începe cariera în câteva localuri bucureştene, căpătând în scurt timp o glorie neaşteptată: „I se propuneau contracte peste contracte. Proprietarii restaurantelor faimoase îl curtau pentru a cânta în localurile lor. Când pleca de la un restaurant pentru a cânta în altă parte, noul patron acoperea pierderile pricinuite de vechiul contract, mai ales că prin plecarea lui Cristian Vasile părăsea localul și o parte din clienți. Vocea interpretului era ca o vrajă pentru auditoriu, magie ce plutea chiar și în momentul în care melodia se sfârșea. Preț de câteva secunde se instala în sală tăcerea. Ca la un semn se declanșau aplauze furtunoase. Cristian Vasile a ars precum o flacără. Un fizic plăcut și o inimă de aur. Era un tânăr fermecător, inteligent și spiritual. Femeile erau înnebunite după el. Întotdeauna avea o prezență impecabilă. Se îmbrăca elegant, cu haine de cea mai bună calitate, mereu cu colțul batistei bine asortată cu nuanța costumului, așezată în buzunarul de la piept. Nimeni nu l-a văzut vreodată neglijent. N-a fost purtătorul steagului virginității, dar nici despotul vieții destrăbălate. El cucerea nu prin bărbăție fizică, ci prin candoare și tandrețe” – scriau ziarele. Se zice că el câştiga într-o lună cât un funcţionar diplomatic într-un an, dar risipitor fiind, banii nu îi ajungeau niciodată. Cariera sa a cunoscut o perioadă de succes doar două decenii, între 1928 şi 1949. Pionier al genului de muzică uşoară românească, a imprimat o parte din cântecele sale pe vestitele plăci de patefon Columbia şi Odeon, discuri care nu mai există astăzi decât în colecţiile unor melomani. În cel de-la doilea război mondial a fost şi pe front, până la Don, dar dezastrul militar l-a adus înapoi în ţară. Cu timpul, sănătatea şi femeile l-au părăsit, s-a îmbolnăvit de TBC. A fost dus la Sinaia, unde singurul său frate, Virgiliu, era şeful judecătoriei locale. După schimbarea din 1944 şi venirea comuniştilor la putere a fost nevoit, ca să aibă din ce trăi, să devină responsabil de cămin cultural şi să iniţieze trupe de artişti amatori, ba chiar să înfiinţeze un cor muncitoresc cu un repertoriu în care avea piese închinate lui Stalin. A lucrat o vreme şi pe şantierul Întreprinderii de Gaz Metan Mediaş, apoi prezentator la Circul de Stat. A ajuns, în sfârşit, într-un post de regizor la Teatrul „Ţăndărică” din Bucureşti. Acolo s-a întânit cu Rada Moldoveanu, cea cu care se va căsători la Piatra Neamţ, unde a lucrat în calitate de regizor. Era bolnav, respira greu, folosind inhalaţia cu alopent procurată de fratele său. Apoi a căutat un loc cu o climă mai propice bolii sale, la Predeal, dar apoi s-a mutat apoi la Sibiu. Aici a şi murit la jumătatea lunii iunie a anului 1974. A fost condus pe ultimul drum, la Cimitirul Hipodrom din municipiu, de doar câţiva prieteni mai apropiaţi. Între ei, la fel de celebra cântăreaţă Mia Braia…