Un bărbat de 50 de ani, din judeţul Neamţ, va primi o inimă nouă. Pacientul se afla pe lista de urgenţă a medicilor mureşeni pentru transplant de inimă încă de anul trecut, însă şansa i-a surâs astăzi, când un donator de organe a intrat în moarte cerebrală. Târgnemţeanul a fost transportat, ieri, în regim de urgenţă, la Institutul Inimii- Clinica de Boli Cardiovasculare a Spitalului Judeţean Târgu Mureş, pentru analizele preliminare. Starea sănătăţii primitorului era foarte gravă, în ultimul timp bărbatul fiind dependent de tubul de oxigen. Cardiopatia ischemică îi făcuse viaţa un calvar, însă acum are unică şansa unică de a renaşte.
Potrivit medicilor, grefa se practică în cazurile de insuficienţă cardiacă terminală, atunci când alte mijloace terapeutice au devenit ineficiente: infarcte importante sau repetate care au distrus cea mai mare parte a muschiului cardiac, boli ale miocardului sau ale valvulelor cardiace intr-un stadiu avansat. Insuficienta cardiacă are răsunet şi asupra plămânilor: de asemenea, în caz de atingere pulmonară, se poate practica o grefă inimă-plămâni.
Grefa cardiacă este o operaţie grea, cu numeroase constrângeri: trebuie ca inima donatorului să mai bată în momentul prelevării sale, ceea ce presupune ca donatorul să fie în stare de moarte cerebrală; pe de alta parte, timpul de care se dispune între prelevare şi implantare este scurt, de maximum 10 ore. Compatibilitatea imunologică între donator şi primitor trebuie să fie cea mai bună posibilă pentru a reduce la maximum riscul de rejecţie. Principalele complicaţii ale grefei de inimă sunt de ordin imunologic, survenirea unei respingeri putând necesita o retransplantare de urgenţă.
Anul trecut, specialiştii de la Târgu-Mureş au facut patru transplanturi. Pe lista Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant de la Târgu-Mureş se aflau, în 2014, aproximativ 100 de bolnavi, din care 30 aveau nevoie urgent de o nouă inimă.
După transplant, calitatea vieţii unui subiect care a suferit o grefă de inimă poate redeveni cu totul normală, îndeosebi cu reluarea unei activităţi fizice satisfăcătoare şi chiar cu practicarea unui sport.
Christiaan Barnard (8 nov. 1922 – 2 septembrie 2001) este chirurgul de origine sud-africană care, la data de 3 decembrie 1967, a efectual primul transplant de inimă reuşit din lume. Celebrul chirurg are o legătură specială cu România întrucât lui îi datorează viaţa românul Horia Sămărghiţan. Dar să nu anticipăm.
Doctorul Christiaan Barnard a făcut Facultatea de Medicină a Universităţii din Cape Town, apoi rezidenţiatul la Spitalul Groote Schuur din acelaşi oraş. După ce a obţinut masterul şi doctoratul, a plecat în Statele Unite cu o bursă de doi ani în chirurgie cardiotoracică, la Universitatea din Minnesota. Odată întors în Africa de Sud, doctorul Barnard a urcat treptele ierarhice, ajungând profesor asociat în cadrul Departamentului de Chirurgie de la Universitatea din Cape Town. După câţiva ani de studii şi încercări de realizare a transplantului de inimă la câini, Christiaan Barnard, asistat de fratele său, Marius Barnard, chirurg şi el, alături de o echipă de 30 de oameni, a făcut primul transplant de inimă reuşit din lume. Pacientul a mai trăit 18 zile cu inima pusă de doctorul Barnard, însă a murit din cauza unei pneumonii. Dar drumul fusese deschis şi doctorul erou a devenit vedetă mondială.
În România comunistă a acelor ani s-a vorbit foarte puţin despre această realizare medicală de top, însă o ştire dată la radio a fost suficientă pentru ca doamna Cecilia Sămărghiţan, care se chinuia de ani de zile cu fiul ei Horia, suferind de Tetralogia Fallot (o afecţiune congenitală a inimii), să afle de această şansă îndelung visată pentru însănătoşire. Autorităţile comuniste s-au lăsat cu greu convinse să le permită mamei şi fiului bolnav să plece la o operaţie în Africa de Sud, însă până la urmă s-a aprobat, şi Horia împreună cu mama lui au ajuns faţă în faţă cu legendarul doctor Christiaan Barnard. După o intervenţie chirurgicală care a durat nouă ore, Horia s-a trezit vindecat. A urmat o perioadă de convalescenţă de două luni, iar la revenirea în ţară profesorul Voinea Marinescu, şeful Clinicii de Cardiologie de la Spitalul Fundeni, când a revăzut pacientul şi s-a uitat la operaţie, a exclamat: „Altă tehnică, alte mâini!”
După câţiva ani, doctorul Christiaan Barnard a vizitat România, ocazie cu care a aflat că o mulţime de pacienţi români doreau să vină la operaţie în Africa de Sud, dar autorităţile nu le dădeau voie. Doctorul Marius Barnaard a făcut alături de medici români sute de operaţii, ajutând astfel la evoluţia noastră. Cecilia Sămărghiţan a scris o carte despre toată aventura ei şi a lui Horia, numită „Inima fiului meu”, apărută la Editura Albatros în 1974. Cartea a fost însă cenzurată, pentru că nu se dorea prezentarea reuşitelor din lumea necomunistă. Doctorul Marius Barnard a vizitat România în anul 2002 şi l-a revăzut pe fostul pacient, Horia Sămărghiţan
Geanina NICORESCU
