*dr. Miron Itzhak, psiholog clinician principal, 0233/236146, 0724/225214, 0747/627971
Cu câțiva ani în urmă, am fost întrebat despre copiii supradotați, ce trebuie să facă părinții și școala pentru ca acei copii să se simtă cel mai bine și să poată duce potențialul lor pe calea cea mai bună și ce efort să facă pentru a-și mări potențialul lor. Am cerut atunci să mi se trimită o testare psihologică să o analizez și eu. Într-un timp foarte scurt, am primit trei foi legate de o testare. Antetul acestor rezultate îmi prezenta o siguranță puternică, fiind vorba de un spital renumit pentru copii, la care eu personal am avut ocazia sa fiu chemat în anii `90 să țin o prelegere despre tratamentul psihologic al copiilor bolnavi de cancer (șeful secției pe vremea aceea era un profesor renumit, doctorul Stanciu, pe care l-am cunoscut în Israel în cadrul unei colaborări legate de copii cu cancer).
Am început analiza testării cu un sentiment pozitiv, dar imediat m-am uitat la al doilea indicator, semnătura psihologului și gradul acestuia și am înțeles că este un psiholog clinician practicant. Acesta are într-adevăr drept de liberă practică, dar este la începutul drumului ca psiholog. Mi s-a părut puțin ciudat că lângă semnătura psihologului nu a apărut semnătura unui psiholog mai calificat care să îl îndrume pe cel practicant. Testul psihologic care a fost ales este unul dintre cele mai bune teste psihologice care verifică în mod semnificativ coeficientul de inteligență. Dar pe acea foaie nu s-a scris despre procesul exact al acestei testări. Din răspunsul mamei am înțeles că testarea a fost făcuta la sediul spitalului, pe parcursul a trei ore consecutive, cu două pauze mici de 5 și 10 minute.
Pentru un copil de 7 ani, capacitatea de atenție și de concentrare cognitiva este de maxim 30 de minute, cu mici pauze. A face o abatere la maxim 40 de minute este posibil în cazurile excepționale, dar a face toată testarea în trei ore consecutive este inacceptabil. Din păcate, nu a fost descris procesul de dezbatere a testului (cum au fost parcurși toți itemii și care au fost reacțiile copilului de la început la sfârșit), așa că mi-a fost greu să mă pronunț care era influența timpului asupra fiecărui subtest. Din experiența mea, știu că se alocă 4-5 ședințe pentru întreg testul, la fiecare ședință efectuându-se 2-3 subteste. În plus, se alocă o ședință pentru o discuție liberă sub formă de interviu clinic aprofundat. În descrierea testului respectiv, nu se prezentau elementele emoționale, afective și comportamentale din timpul testării, care sunt foarte importante.
În sec. XXI, se pune un accent puternic pe coeficientul emoțional (EQ). Psihologii clinicieni cu experiență sunt atenți la acest factor emoțional pentru a găsi eventuale probleme. Este posibil ca un copil să aibă din naștere un temperament puternic și să prezinte o curiozitate foarte mare de a învăța lucruri noi, dar poate că este și împins de către părinți. Una este capacitatea lui adevărată, care include temperamentul și caracterul sau, și alta este capacitatea cognitiva parțială, care poate avea un grad ridicat, dar nu reprezintă coeficientul de inteligență (IQ) adevărat.
Din păcate, în România se ia în calcul foarte mult prețul ședinței și mai puțin se tine cont de experiența teoretică și practică a psihologului. La o astfel de testare importantă în dezvoltarea copilului, nu trebuie considerat doar renumele unității de testare, ci și experiența și renumele psihologului. Acest articol este conceput ca un ghid pentru părinții care doresc să afle nivelul la care se află copiii lor și pașii pe care trebuie să îi urmeze, dar și pentru psihologii care se găsesc la început de drum și care pot învăța din experiența aceasta.
Aștept părerile și sugestiile dumneavoastră!
Cu respect, dr. Miron Itzhak!