Teroriştii de la Mararu, nişte borfaşi mărunţi

* Petrică Jâtaru lucra la săpat şanţuri pe şantier

* Ceilalţi au mai fost prin Italia, dar au comis furturi şi tâlhării şi în ţară

* Toţi au fost ”momiţi” cu câte 1000 de euro din 50.000 cât se spune că ar fi încasat ”instigatorul”

Indivizii ”tocmiţi” de Daniel Pădurariu să-l arunce în aer pe Bogdan Mararu sunt nişte borfaşi mărunţi. Toţi locuiesc în Târgu Ocna şi s-au născut în zonă, cu excepţia lui Ovidiu Popa, care a copilărit la Botoşani şi s-a stabilit, ulterior, tot lângă Târgu Ocna. Nici unul nu are multă şcoală şi toţi au trăit din munci ocazionale, dar şi din furturi, tâlhării şi spargeri de biserici. Singurul despre care mama lui spune că n-a luat toată viaţa lui nici măcar o amendă este Petrică Jătaru.

”Băiatul meu e cuminte, nici nu bea, şi uite unde l-o dus un păcătos”, ne-a declarat Maria Gâdioi, o amărâtă care trăieşte din ajutor social. ”O vinit unul Păduraru de la Piatra Neamţ, l-o luat de acasă şi cică o plecat să bea o cafea în oraş. Dus o fost! O vinit poliţia de dimineaţă şi o umblat pe la toţi, şi pe la Cristofor, şi pe la altul, şi ne-o luat declaraţii. Eu nu ştiu nimic, am aflat de la televizor că ar fi pus o bombă pe la Piatra Neamţ. Tremur toată şi acu’. Cum să fie vinovat? Al meu lucrează în construcţii, la săpat, e vai de capul lui. Vinovat e aista de l-o luat cu maşina”.

Anchetatorii nu gândesc deloc aşa, iar vina se împarte egal între instigatorul, care a stat liniştit în patul personal, şi executanţii care s-au dus la două noaptea să monteze bomba sub maşina lui Mararu. Toţi cinci (Daniel Pădurariu, Emil Cristofor, Ovidiu Popa, Cosmin Lăcătuş şi Petrică Jâtaru) au fost arestaţi, sâmbătă seara, sub acuzaţiile de tentativă de omor şi act terorist. Au declarat, imediat, recurs, dar este exclus ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să-i lase liberi. Nu-i scuză nici faptul că sunt săraci sau că nu au realizat ce se putea întâmpla dacă încărcătura explozivă ar fi fost detonată şi ar fi distrus totul în jur. Plus că nu le va plânge nimeni pe umăr dacă Pădurariu şi-a păstrat grosul din cei 50.000 de euro pe care i-ar fi primit pentru afacere, iar lor nu le-a dat decât câte 1000 de euro de căciulă. Fapta contează şi nu preţul! Iar ”băieţii” aveau în program nu doar amplasarea bombei, ci şi a unor cocktailuri Molotov la magazinul Onym şi la o sală de jocuri din apropiere.

* Bomba a fost dusă la Institutul criminalistic

După ce a fost dezamorsată, bomba a fost dusă la Bucureşti, la Institutul criminalistic, unde urmează să fie supusă unor analize şi să se stabilească ce anume este şi ,eventual, de unde provine. Până ieri nu se ştia cert decât că este material exploziv, urmând ca testele ulterioare să releve dacă este vorba despre trotil, C4 sau altceva. În momentul în care au ridicat bomba de la faţa locului, criminaliştii aveau speranţe că vor găsi un înscris intact, o marcă, ceva care să indice ţara de proveninţă. Raportul criminaliştilor este foarte important pentru anchetă, dar este doar o piesă dintr-un puzzle complex şi extrem de costisitor. Numai dacă s-ar calcula costurile deplasării specialiştilor antitero de la Bucureşti, la Piatra Neamţ, plus operaţiunea în sine şi activităţile conexe, comunitatea ar avea toate motivele să-i mulţumească domnului Bogdan Mararu. Cât anume va costa întreaga anchetă se va vedea la sfârşit, când se trage linia, dar sigur suma va fi de ordinul miliardelor de lei vechi.

* Onorabilul Mararu şi presa ticăloasă

Bogdan Mararu n-a făcut declaraţii la ”locul faptei”, adică lângă maşina sa sub care tocmai fusese lipit un kil de trotil, dar e ”emis” un comunicat de presă în care a explicat poporului că el nu este interlop şi a cerut ziariştilorsă-şi facă meseria conform normelor deontologice. În tot comunicatul nu se face referire nici un moment şi la ”normele deontologice” ale traiului la bloc, care implică, printre altele, să nu-ţi trimiţi vecinii în exil la două noaptea pentru că un cetăţean onest vrea să te arunce în aer cu tot cu cartier. Spicum, aşadar, din comunicatul de presă, poate informaţiile folosesc celor care nu cunosc familia Mararu:  ”Fratii Bogdan şi Răzvan Mararu nu desfăşoară activităţi “mafiote” şi nu au constituit şi nu conduc “un clan de interlopi”.  Aceştia nu sunt implicaţi sau cercetaţi în niciun dosar pentru săvârşirea de infracţiuni. Asocierea membrilor familiei Mararu cu imaginea unui clan mafiot care desfăşoară activităţi specific mafiei, respectiv trafic de persoane, trafic de droguri, trafic de arme, etc. afectează în special dezvoltarea minorilor, cei care frecventeaza unităţile şcolare fiind marginalizaţi sau supuşi unui factor de stres ridicat datorită comentariilor făcute la adresa lor ca urmare a comentariilor din mass-media. Membrii familiei Mararu reamintesc reprezentanţilor mass-media că “libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine” motiv pentru care îi roagă pe aceştia să fie rezervaţi cu privire la limbajul folosit şi informaţiile oferite. De asemenea, libertatea de exprimare “comportă îndatoriri şi responsabilităţi … pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora” astfel încât membrii familiei Mararu doresc să le fie respectat dreptul la viaţa privată şi de familie”.

Monica Anton: ”Asocierea numelui meu cu acest caz mi se pare ofensatoare”

Nici n-a fost timp pentru o analiză gramaticală, de substanţă şi de mesaj a comunicatului că au şi apărut voci care susţin că Monica Anton ar fi autorul. Viceprimarul de Piatra Neamţ, avocat la origini, a negat, însă, cu vehemenţă:„N-am nici cea mai mică legătură cu familia Mararu, nici măcar nu ştiam că au emis un comunicat de presă. Nu ascund faptul că i-am fost avocat într-un proces civil decedatului, Gheorghiţă Mararu, cu ani de zile în urmă. Recunosc că am fost contactată de unul dintre cei reţinuţi în acest caz pentru a-l reprezenta în instanţă, dar l-am refuzat, i-am spus că nu pot face acest lucru. Nu ţin în nici un fel legătura cu nici unul dintre membrii familiei Mararu, nu-mi sunt clienţi, nu fac parte din cercul meu de amici. Mai mult, asocierea numelui meu cu acest caz mi se pare ofensatoare”.

Singura parte decentă a comunicatului este cea referitoare la mulţumirile aduse IGPR, SRI, DIICOT şi altor instituţii care au împiedicat atentatul. Nici un cuvinţel de scuze, însă, faţă de oamenii din bloc şi din zonă, în general, ale căror libertăţi şi drepturi la viaţă privată, nemaivorbind de tensiunea arterială, au fost afectate grav de anunţul sec făcut prin portavoce: ”Pericol de explozie, adăpostiţi-vă!”. Asta până ce vreun bărbat neîndemânatic şi sătul să trăiască periculos o să ”scape” vreo cărămidă de la balcon taman în momentul oportun şi o să fie mai eficient decât explozibilul.