* DIICOT a încheiat ancheta și pe 13 octombrie-a trimis în judecată gruparea infracțională condusă de Adrian Marin Botez (fost Lazăr) alias Țâță, auto-intitulată „academia infractorilor“ * Rechizitoriul dat publicității de Ministerul Public este unul record, pe măsura ilegalităților și a prejudiciului provocat de această grupare de hoți în multe țări din Europa și care se cifrează la 8.452.667 euro
La data de 13.10.2015 procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – DIICOT, Structura Centrală au dispus trimiterea în judecată a „academiei infractorilor“, mai exact a inculpaților: Adrian Marin-Botez (fost Lazăr), Vasilică Popa (fost Purice), Florin Mircea Savu, Andreea Ioana Niță, Gabriela Chirilă-Ilinca, Alexandra Gheorghiu, Adolf Gliga, Petru Cosmin Munteanu, Alexandru Florin Pădurean, Constantin Mihai, Florin Daniel Diță, Petru Bogdan Movilă, Cătălin Ionuț Ispas, Cosmin Andrei Rusu, Constantin Gheorghiță Bostan, Mihail Alexandru Martiniuc, Petruț Adrian Chindea, Laurențiu Dorel Ursu, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, aderare și sprijinire a unui grup criminal organizat, instigare și complicitate la tâlhărie calificată, instigare la furt calificat, favorizarea făptuitorului și tăinuire.
Prin actul de sesizare s-a reținut că începând cu anul 2011, rețeaua criminală autointitulată „Academia Infractorilor Români“ a fost concepută, inițiată și organizată pe criterii militare, având o structură piramidală, cu un lider = comandant suprem, identificat în persoana inculpatului Marin Botez (fost Lazăr) Adrian zis ,,Țâță“ și mai multe eșaloane de conducere, subordonate acestuia, fiecare palier fiind specializat și condus de anumite persoane de încredere, ce au grad de „ofițer“, ultimul eșalon fiind cel de execuție, în cadrul acestuia fiind recrutați tineri, atât minori, cât și majori, din tot județul Neamț, de regulă provenind din familii fără posibilități financiare, unii din orfelinate, alții cu antecedente penale, dispuși să se alăture grupării și să comită jafuri armate la magazine de lux din vestul Europei și să primească sume modice în raport cu valorile sustrase prin comiterea infracțiunilor.
*Jafuri violente, de câteva secunde, în plină zi
Inculpatul Adrian Marin Botez a pus bazele acestei organizații criminale, iar în anul 2011, odată cu punerea sa sub acuzare pentru instigare la tentativă de omor calificat (dosarul Bariera), ceilalți co-inculpați au fost arestați, pe numele său fiind emis mandat de arestare preventivă în lipsă la data de 09 mai 2011, dată de la care a și fost dat în urmărire generală.
Inițial, inculpatul și persoanele din apropierea sa aveau drept preocupări comiterea de infracțiuni de furt calificat pe timp de noapte, prin efracție din diverse centre comerciale din țările vest europene.
Ulterior, inculpatul a regândit strategia infracțională și modurile de atac prin folosirea de tineri nou recrutați pe care îi instruia pentru comiterea de jafuri în plină zi, imitând metodele folosite de celebra grupare infracțională Pink Panters, apărută în spațiul fostei Iugoslavii – prin violență și amenințare, bazat pe șocul celor atacați, reușind ca în câteva zeci de secunde să fure bijuterii, pietre prețioase și ceasuri scumpe, de ordinul milioanelor de euro.
*Academia-mamă și „puii“ ei
Această grupare s-a structurat și s-a cristalizat de-a lungul timpului, ajungând chiar la „codificarea“ regulilor și a modului de organizare și funcționare, într-un așa numit „Regulament al Academiei“, având capitole distincte cu privire la profilul viitorului membru al academiei, un model de „contract secret de muncă“, precum și capitole referitoare la pregătirea fizică, psihică, teoretică, practică și de anchetă, prin care trebuia să treacă fiecare recrut, precum și un capitol distinct referitor la „judecata“ la care trebuie să se supună cel care greșește ori trădează.
Fiecare nou membru era dator să accepte deciziile luate ca urmare a judecății efectuate în „Comisia Membrilor“ – comisia fiind compusă din „comandatul suprem“, „avocatul“ celui acuzat, „contabilul Academiei“, precum și „ofițer în rezervă, peste 50 ani“, „ofițer care a executat peste 10 ani“, „ofițer activ cu vechime de 5 ani“.
Tot acest regulament stabilea că membrii cu gradul de „ofițer“, care au acționat în cadrul acestei grupări pentru o anumită perioadă de timp, în speță 5 ani, se pot desprinde și „își pot întemeia o mică Academie“, pe care s-o controleze singuri, dar cu acordul și cu susținerea „grupării mamă“, probele existente demonstrând că acest lucru este veridic, din gruparea inițială, desprinzându-se două fracțiuni, respectiv una care s-a cristalizat în jurul fratelui liderului, acesta și membrii grupării sale fiind deja cercetați și condamnați în Croația pentru o faptă de tâlhărie, iar membrii grupării sale fiind de asemenea condamnați pentru infracțiuni de furt calificat în Croația, iar o alta ce a acționat independent și ai cărei o parte dintre membri sunt cercetați în stare de arest preventiv în Marea Britanie.
Ambele celule infracționale au folosit ca mod de operare comiterea de infracțiunii fără violență, respectiv infracțiuni de furt prin efracție, pe timp de noapte, din magazine de bijuterii și ceasuri scumpe.
*Recruți atrași de „carisma“ lui Țâță
Gruparea criminală avea următorul „modus operandi“: Într-o primă fază, membrii din eșaloanele superioare punctau potențiali membrii executanți, tineri, cu sau fără antecedente penale, din mediul urban ori rural al întregului județ Neamț, pe care sub imperiul notorietății obținute de liderul Adrian Marin Botez zis „Țâță“ în zonă, dar și inoculând ideea unui câștig material substanțial, îi convingeau să se alăture acestei grupări, dându-le ulterior chiar posibilitatea de a alege să rămână în cadrul grupării după o perioadă de probă. Conform regulamentului, această perioadă putea dura în funcție de aptitudini între o lună și un an.
Imediat după recrutare, noii membrii erau transportați de pe raza județului Neamț, de către inculpatul Vasile Huțuleanu ori de către inculpatele Andreea Ioana Niță sau Ilinca Gabriela Chirilă, în alte județe din țară, unde de la un anumit punct erau legați la ochi, li se puneau saci pe cap ori în mijloace de transport care nu permiteau observarea traseului ori locului, fiind conduși conspirat în diverse „case de antrenament“, special închiriate în acest scop, dar și pentru a asigura ascunderea liderului Adrian Marin Botez zis „Țâţă“ , aflat în urmărire generală din data de 09.05.2011, până la data prinderii lui inițiale din 20.05.2014, ca urmare a mandatului de arestare emis în lipsă, după care din nou în perioada 01.07.2014 – 16.01.2015, ca urmare a emiterii mandatului de executare a pedepsei de 12 ani închisoare.
*Antrenamente în case „oarbe“ și dosare cu probe ADN
Din probele administrate a rezultat că aceste „case de antrenament“ aveau ferestrele acoperite pe interior cu folie neagră pentru a asigura deplina conspirativitate, iar înainte de a începe fiecare membru era amprentat cu o tușieră conform procedurilor polițienești, îi erau făcute fotografii, față/profil, i se luau probe biologice din cavitatea bucală și fire de păr (recoltare ADN), toate acestea fiind sigilate în punguțe de plastic și anexate unui dosar complet deschis pentru fiecare nou membru, în care erau trecute toate datele fiecăruia, rudele, prietenii, persoanele iubite, cazierul, comportamentul avut în eventualele anchete penale anterioare, liderul grupării Adrian Marin Botez, notând ulterior în dosarul fiecăruia impresia generală pe care i-o dădea noul membru. Toate acestea se derulau de față cu toți membrii, nu separat cu fiecare.
„Casele de antrenament“ erau închiriate cu banii grupării, de către inculpatele Andreea Ioana Niţă, Ilinca Gabriela Chirilă și, pe final, a fost folosită inculpata Alexandra Gheorghiu ca urmare a recrutării acesteia de către inculpatul Florin Mircea Savu, în diverse orașe din țară, respectiv în București și județul Ilfov, Cluj-Napoca și Constanța. Un apartament fusese închiriat în luna ianuarie 2015 în municipiul Timișoara de către inculpata Andreea Ioana Niță, însă intervenția autorităților și prinderea inculpatului Adrian Marin Botez a condus la nefolosirea acestuia.
*Recruții erau antrenați de Țâță
Pregătirea dura circa o lună de zile, liderul Adrian Marin Botez se ocupa personal de antrenamentul fizic și psihic al noilor membri, aplicându-le acestora „corecții fizice“ în caz de insubordonare, neexecutare, încălcarea ordinelor primite ori regulilor grupării ori pur și simplu pentru a le testa rezistența membrilor.
Recruții erau instruiți în amănunt cum trebuie să se comporte și ce să declare pe parcursul unei anchete penale ori în timpul interogatoriilor în cazul celor prinși de poliție după comiterea jafurilor, să nu folosească mijloace de comunicare (telefoane, internet) în „casele de antrenament“ și nici atunci când comit faptele pentru a nu putea fi localizați ori interceptați, să rețină date de identificare false și să declare că sunt cetățeni din Republica Moldova, pentru a îngreuna stabilirea identității de către autoritățile judiciare, să nu dea declarații în caz de depistare, să poarte două rânduri de haine la fapte, de un anumit fel și să își modifice semnalmentele pentru a nu putea fi depistați după comiterea jafurilor etc.
*Instruirea „culegătorilor“
În funcție de aptitudinile fiecărui membru, i se atribuia un rol în cadrul „echipei/brigăzii“ ce urma să comită jaful. Antrenamentul presupunea activități practice, spre exemplu într-un interval scurt de timp, noii membri trebuiau să învețe să se echipeze și să se dezechipeze de „hainele de muncă“ (salopete, treninguri de culoare închisă, fără semne distinctive), să învețe să spargă ușile și vitrinele, folosind instrumente adecvate, să învețe să adune/culeagă din vitrinele sparte obiectele fără a lăsa nici un fel de urme ADN, papilare etc., antrenamentul fiind menit să dezvolte atât abilitățile membrilor ,,culegători“ (cei anume stabiliți să adune din vitrinele sparte bijuteriile/ceasurile în timpul jafurilor) de a sustrage bunurile în timpul jafului, cât și a tuturor celor implicați, inclusiv modalitatea de părăsire a locului faptei.
Mai mult decât atât, pregătirea viza antrenament fizic susținut și sport, întrucât deplasările din taberele improvizate în păduri, parcuri, zone cu vegetație din apropierea orașelor, se efectuau obligatoriu mergând pe jos ori folosind mijloace de transport în comun schimbate des, ceea ce presupunea rezistență fizică mărită, cu atât mai mult cu cât și fuga de la locul faptei se realiza în același mod, pe rute diferite.
Tot în cadrul antrenamentului, liderul era cel care explica și aplica sancțiunile și stabilea rangul și poziția fiecărui nou recrut.
*Campare sub cerul liber la destinație și țintirea „fentelor“
După pregătire, membrii executanți recrutați și antrenați pe teritoriul României primeau mici sume de bani cu care efectuau deplasarea în țara stabilită, stabilindu-se spre periferia orașelor de destinație, în locuri cu vegetație abundentă, păduri, parcuri, zone industriale, campând în corturi cumpărate din orașele respective ori dormind direct sub cerul liber, tabăra improvizată fiind denumită codificat „stup“, fără a utiliza telefoane sau alte aparaturi electronice, doar șeful „brigăzii“ având un telefon mobil cât mai puțin sofisticat, cu care ținea legătura cu liderul din România, pentru a-i comunica întreaga operațiune și a primi acceptul acestuia cu privire la modul de comitere a faptei. De cele mai multe aceste comunicații erau de tip sms, tocmai pentru a face imposibilă identificarea după voce a persoanei care poartă comunicația.
După ce erau punctate de către „ofițerul“ = șef al grupului/brigăzii, magazinele de bijuterii și ceasuri de lux ce urmau a fi atacate (numite codificat „fente“), erau vizualizate măsurile de protecție/securitate ale magazinelor, se stabileau posibilitățile de atac, traseele de fugă și locul/locurile în care vor fi lăsate temporar bunurile sustrase, gropi special săpate pe rutele de fugă, pubele de gunoi manevrate de alți membri ai grupării etc.
Hotărârea finală de atac asupra unui magazin țintă nu se lua exclusiv de ofițerul respectiv, acesta anunțându-l în modul prestabilit pe liderul Adrian Marin Botez de fiecare dată despre intenția sa și primind dispozițiile acestuia.
*Bijuteriile furate erau aduse în mașini uzate, pe platformă
Atacul nu dura mai mult de 60 de secunde, toți executanții părăseau în fugă magazinul, de cele mai multe ori pe jos sau folosind biciclete închiriate, culegătorii mergând spre locurile unde au fost săpate în prealabil gropi în care lăsau „prada“, acoperind-o cu pământ, pentru că, după câteva zile, „ofițerul“ revenea să o dezgroape pentru a o transfera persoanei de încredere a liderului, trimisă special din România pentru a o prelua și a o transporta în țară, unde era valorificată.
Din probe a reieșit că o metodă de aducere a bunurilor sustrase în România era aceea a ascunderii acestora în autovehicule uzate cumpărate din diferite țări europene și aduse pe platformă în România, evitându-se în acest fel un control mai amănunțit asupra autoturismelor în cauză.
*Bunurile vândute prin case de amanet
Odată ajunsă în siguranță în țară marfa furată, după evaluarea preliminară făcută de către lider personal, era înmânată persoanei de încredere cu atribuții pe linia valorificării bunurilor, în speță inculpatului Florin Mircea Savu, iar acesta, prin legături personale, cum ar fi inculpatul Adolf Gliga, dar și alte legături stabilite cu diverși patroni de case de amanet sau magazine de ceasuri, o valorificau, existând suspiciuni rezonabile că aceste persoane cunoșteau proveniența ilicită a bunurilor, dată fiind valoarea mare de piață a acestor și prețul relativ mic solicitat, coroborat cu lipsa documentelor de proveniență.
Rezultă din probele dosarului că gruparea era una de o periculozitate deosebită, constituită pe criterii clare, extrem de bine organizată, cu un număr impresionant de membri, ce dispunea de reguli clare stabilite de lider, „codificate“, în care „brigăzile“ formate aveau capacitatea de a acționa independent unele de altele, regrupându-se și reconfigurându-se din mers, pentru a ataca alte țări și a îngreuna în acest mod cercetările organelor judiciare, acestea acționând chiar și în lipsa liderului ori a membrilor din primul eșalon, „ofițerii“ și executanții = „soldații“, beneficiind de instrucție, pregătire și antrenament suficient, cunoscându-și rolul și sarcinile extrem de bine.
*Țâță, lider și din arest
S-a dovedit faptic în cauză că gruparea a avut capacitatea de a se reconstitui și acționa în continuare pentru scopul pentru care a luat ființă, atât în prezența, dar și în lipsa inculpatului Adrian Marin Botez, care în fiecare moment cât s-a sustras rigorilor legii, și-a reluat activitatea infracțională fiind în permanentă legătură cu membrii importanți ai grupării.
Astfel, imediat după eliberarea sa eronată din arest în noaptea de 30.06.2014, acesta s-a îndreptat spre municipiul Constanța și a luat legătura cu membrii grupării sale pentru a-și asigura scăparea. Metodele de investigare speciale utilizate au relevat în mod clar capacitatea de reacție rapidă a membrilor grupării, ermeticitatea acesteia, limbajul codat, coordonarea, controlul și capacitatea financiară ridicată a rețelei, capabile să se organizeze în câteva ore pentru a asigura protecție liderului său în fața autorităților.
Liderul nu numai că a continuat să se sustragă executării pedepsei, dar și-a refăcut gruparea criminală prin recrutarea de noi membrii, antrenarea acestora și instigarea la comiterea de infracțiuni de tâlhărie, într-o casă închiriată de pe raza municipiului Cluj-Napoca.
Chiar și după cea de-a doua prindere a inculpatului Adrian Marin Botez, la data de 16.01.2015, pe raza municipiului Cluj-Napoca, după încarcerare, inculpatul a continuat coordonarea activității prin intermediul inculpaților Florin Mircea Savu, Andreea Ioana Niță și Ilinca Gabriela Chirilă, persoane care îl vizitau în arest.
Procurorii au administrat probatorii care au demonstrat legătura între un număr de 29 de infracțiuni, din care 27 infracțiuni de tâlhărie (fapt consumat și tentative) comise în Marea Britanie, Belgia, Italia, Franța, Germania, Austria și Danemarca și două infracțiuni de furt calificat comise în Andora și Marea Britanie.
Cristina IORDACHE