*Distanța minimă este de 200 de metri față de fermă *În caz contrar, fermierii sunt sancționați
Necazurile fermierilor legate de subvenții par să nu se termine. Acum ele sunt generate de o prevedere a Codului bunelor practici agricole privind depozitele de pesticide, care nemulțumește profund pe agricultori, mai ales că este aproape imposibil de respectat. Motiv pentru care rămân și fără o parte din subvenții. E drept, prevederea e mai veche, dar acum s-au înăsprit controalele și sancțiunile.
Amplasarea depozitelor de pesticide se va face la cel puțin 200 m față de locuințe, surse de apă, furaje, câmpuri și terenuri agricole, ferme și depozite de animale. Nerespectarea acesteia se lasă și cu sancțiuni aplicate de APIA, și anume 5% din valoarea subvenției pe care fermierul respectiv o are de încasat. Fermierii se plâng că amplasarea depozitului la o distanță așa mare îi poate lăsa pe fermier fără pesticide, ele putând fi furate. Ei cer o distanță rezonabilă, de minim 30-50 metri, nu una exagerată cum este cea de acum. Depozitele de pesticide se organizează exclusiv de către utilizatorii de dimensiuni medii sau mari, cum sunt exploatațiile agricole de peste 120 ha la șes și 90 ha în zonele de deal-munte. Numai acestor utilizatori de pesticide li se permite existența unor stocuri mai mari pe o durată mai lungă. Micii utilizatori nu au dreptul să-și constituie rezerve semnificative de pesticide, care să depășească consumul estimat pe perioada ciclului de vegetație.
*Fermierii cer reducerea distanței
Fermierii au cerut anularea acestei prevederi, dar cei de la Ministerul Mediului nici nu vor să audă de așa ceva! Legea a fost dată fără consultarea agricultorilor. Inspectorii care vin în control dau dreptate fermierilor, spun că vor interveni pentru modificarea acestei prevederi, dar, până la urmă, distanța rămâne nemodificată, tot de 200 m. Unii chiar au făcut o schiță și le-a arătat că pentru a respecta distanța de 200 de metri, trebuie să meargă mult în câmp pentru a amplasa depozitul de pesticide. Asta însemnă că fermierul trebuie să-și taie 4 hectare doar pentru această construcție.
Mai grav este că fermierii sunt „puși în aceeași oală“ cu întreprinzătorii care au depozite mari și vând foarte multe pesticide. Fermierii țin în depozitele proprii cantități mici de pesticide, ele nu pun în pericol sursele de apă, pânza freatică, terenurile agricole, fermele de animale, depozite de furaje sau alte clădiri locuite de oameni.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU
