Subiecte bombă care fac fâsss… / ”Arsene – Secu” ca ”Băse – spălare de bani”

”Arsene – Secu” ca ”Băse – spălare de bani”

Polițele pe care și le plătesc politicienii între ei scot la iveală, în unele cazuri, subiecte din trecut pe care unii le doreau îngropate. Însă în goana după tras preșul de sub picioarele adversarului,se întâmplă, uneori, fie să se arunce acuzații bombă insuficient verificate (și care, ulterior, sunt ușor demontate), fie (cu intenție) să fie bombardată opinia public cu ”petarde” despre care artizanii lor știu din start că sunt făcături sau că nu sunt probate.
Însă pe principiul verificat ”dați la gazetă că tot rămâne ceva”, sunt și politicieni care nu se sfiesc să înlocuiească dezbaterea de idei, contradicția bazată pe argument cu astfel de practice în care se mizează pe efectul rapid al dezinformării și pe faptul că oricâte dovezi care desființează acuzația ar apărea apoi, mentalul colectiv merge și pe idea ”unde nu faci foc nu iese fum”.
Două au fost ”bombele” din ultimele săptămâni țintite pe această strategie: subiectul național legat de spălarea a 7 milioane de euro de Băsescu și Stolojan în Campania din 2004 (aruncat pe piață de profesionistul Sorin Roșca Stănescu) și subiectul local legat de acuratețea certificatului de non-colaborator al Securității care-l vizează pe deputatul PSD Ionel Arsene.
Amândouă – pe baza argumentelor și documentelor valabile la această dată – se dovedesc a fi însă nu subiecte și manipulări. Și deși Arsene nu e deloc vreun fan Băsescu (ba, dimpotrivă!), de data asta se află în aceeași barcă cu opozantul său politic, în cea a victimelor acțiunii zvonerilor și răspândacilor.

Dă bine cu antet

Nu vom insista prea mult asupra subiectului național „făcătura SRS (Sorin Roșca Stănescu) anti-Băse”. Cert e că, primul effect pentru neinițiați a fost de mirare profundă dacă nu de șoc. „Că uite, domnule, sunt hârtii de la bancă, au antet, ștampilă, doar nu le putea inventa cineva…”, și-au zis oamenii. Primul semn de întrebare a apărut când Ponta și PSD nu au dat niciun semn că s-ar cățăra pe un semenea subiect, aparent bun de torpilă în lupta lor cu actualul titular de la Cotroceni. Nici PNL-ul care l-a făcut senator pe SRS nu a sărit din prima, arâtând mai devreme circumspecție.
Și au venit bombele: și Parchetul și alte instituții cu atribuții pe monitorizarea plimbării banilor au zis ”nu e adevărat”. Părerea lui Băse nu e importantă, el fiind subiectul dezvăluirii putând fi acuzat că ar fi subiectiv. Dar Crin Antonescu nu poate fi acuzat că s-ar fi făcut, peste noapte, avocatul diavolului. Pardon, al lui Băsescu. Și Antonescu dixit: „Dacă până luni, Roșca Stănescu cu vine cu probe care să arate că hârtiile lui nu sunt falsuri, îl excludem din partid”. Altfel spus – apropo și de „pixelul albastru” în urma căruia și Patriciu a pierdut un proces tot pentru o acuzație pe care instanța a considerat-o făcătură – ”nu-l iubim pe Băsescu, dar nici nu ne putem face de râs cu acuzații inventate”.
Antet apare și pe lângă acuzația care-l vizează pe Arsene (cum că certificatul de la CNSAS referitor la non-colaborare cu Securitate ar fi vag și ar putea lăsa loc la surprize pentru că face referire la un dosar distrus în timpul Revoluției). Nu e prima dată când e aruncat acest subiect pe piață. Mail-uri cu sesizarea ”Arsene – Secu” am primit de vreo două ori (prima dată în toamna lui 2012, înainte de campanie, a doua oară acum vreo 10 zile). Era evident – mai ales ultima oară! – că se încearcă ”reîncălzirea unei ciorbe leșinate” (expresie jurnalistică despre atacuri repetate pe un subiect readus forțat în prim-plan).

N-a transmis informații

Alăturat, aveți, integral!, adeverința CNSAS 2709/12.05.2009. Ultima propoziție din alineatul 3 spune clar: „Nu s-au identificat documente care să ateste transmiterea de informații către Securitate de către domnul Arsene Ionel”.
Mai sus este specificat că numele acestuia este ”menționat în dosarul fond de rețea nr. R 225467 (cotă CNSAS) ce conține procese verbale de constatare a distrugerii în timpul evenimentelor din decembrie 1989 a unor dosare personale și mape anexă ale fostului Inspectorat de Securitate Neamț. Domnia sa este menționat cu dosar nr. 9159”. În traducere liberă, acest ultim citat înseamnă că numele Arsene Ionel apare într-un proces verbal care conține un pomelnic cu diverse nume ce figurau în dosarele distruse. Acel ”menționat cu dosar nr. 9159” ori înseamnă că Arsene era urmărit de avea dosar (greu de crezut pentru un puști cu caș la gură, care la momentul Revoluției avea 17 ani, iar Arsene nu s-a lăudat până acum că pe băncile școlii avea apucături dizidente, ar fi pregătit revolte sau lovituri de stat) e mai curând o sintetizare a unei expresii uzuale gen ”menționat în legătură cu dosar nr. 9159”. Să nu uităm că se invocă procese verbale unde aceste ”pomelnice” cu nume erau foarte probabil scrise în tabele.

Ce înseamnă ”menționat”?

Explicațiile unor specialiști din fostul serviciu de informații și represiune al statului comunist, pe situații similare, sunt de natură să facă clarifice un pic lucrurile. La Revoluție, neștiind nici ce urmează (și ca orânduire de stat dar și pentru viața lor), oamenii au făcut ce scrie la carte – distrugerea documentelor care desconspirau rețelele de informații. Tot după manual, au făcut și procese verbale și opis-uri cu numele din dosare (ca, ulterior, să le poată reconfingura). Cu toate numele din dosare!!! Spun specialiștii că pe astfel e opis-uri au fost trecute, la grămadă, numele celor urmăriți, ale celor care dădeau informații, ale celor care erau invocați ca martori în notele informative, ale celor propuși de informatori sau de ofițeri ca potențiale surse viitoare, pe un caz concret sau pentru dezvoltarea ulterioară a rețelelor.
Vorba cuiva, în dosarele Securității se aflau ”menționați”, înainte de Revoluție, aproape jumătate din români. Cum s-a ajuns la situația aceasta apocaliptică. Simplu: poate un profesor își turnase un coleg care, în sala de sport, ar fi spus un banc nelalocul lui pentru acele vremuri. În nota informativă – care, de obicei, se scria sub atenta consiliere a unui ofițer – erau ”menționați” și martorii care au auzit acel banc, colegi de catedră sau elevii din clasa aflată la ora de educație fizică.
Variante sunt multe și mărunte. La fel de bine se putea (suntem în faza de speculație put teoretică) să fi fost luat la ochi Arsene pentru că ar fi spus și el un banc sau ar fi făcut o glumă ”capitalistă”. Sau poate cineva îl lua în calcul pentru o viitoare muncă informativă (ofițerii trebuiau să facă și astfel de propuneri) și se afla pe vreo hârtie din asta…

Ar fi rămas vreo urmă…

Dumnezeu știe de ce e menționat Arsene în legătură cu acel dosar și ofițerul care l-a întocmit (dacă mai trăiește). Cert e că CNSAS spune că Arsene nu apare în documente care să ateste că ar fi furnizat informații Securității.
Pentru cei tentați să replice că s-au ars dosare, explicația e foarte simplă. Oricum au fost fotocopiate. Oricum o notă informativă apărea în dosarul de rețea a ofițerului dar și în dosarul celui vizat. Ar fi rămas undeva vreo urmă, la fel cum s-au găsit pentru politicieni mai importanți din România…
Faptul că subiectul ”Arsene – Secu” e reîncălzit periodic nu atestă decât un fapt normal pe scena bătăliilor politice: se plătesc polițe și, până acum, deputatul PSD are norocul de a nu fi fost găsit nimic important în trecutul său. Și atunci se merge pe povestea cu ”furat cireșe în timpul copilăriei”. Nu înseamnă că Arsene ar fi vreun sfânt, că ”Alba ca Zăpadă” e doar un ideal al politicii românești… Dar, deocamdată nu s-a găsit cuiul cu care să fie agățat.
Iar cât privește onestitate din bătăliile politice și electorale nemțene, ciorba cu ”Arsene – Secu” e doar un minor aspect dintr-un meniu foarte bogat, din păcate. De la cel mai înalt nivel județean până pe ulița alegerilor locale (că exemplul prost se ia repede), lupta pentru reprezentare sau pentru ciolan a tot fost pigmentată în ultimii ani cu fel de fel de acuzații idioate. Neprobate de nimic și aruncate în luptă pe ideea că oricum timpul e prea scurt pentru a fi demontate, astfel de scenarii dau și ele măsura caracterului unor politicieni. Ca fapt divers putem aminti câteva dintre cele mai uzitate: ”Nu-l votați pe X că e homosexual”, ”Candidatul Y e omul interlopilor!”, ”Dacă va fi ales Z va face biserici baptiste” etc.
Nu or fi candidații și politicienii nemțeni ușă de biserică. Sigur, nu! Dar cei care le dau la gioale cu acuzații care nu sunt susținute de probe uită un sigur lucru – bâta are două capete…

Daniel VINCA