* 350 de elevi din Neamţ au abandonat şcoala anul trecut
În România, părăsirea timpurie a şcolii predomină mai ales în rândul anumitor grupuri aflate în situaţie de risc, în special tineri din comunităţile rurale, tineri provenind din familii cu venituri modeste, romi şi alte minorităţi şi elevi care au repetat cel puţin un an sau care au abandonat. Potrivit Ministerului Educaţiei, abandonul este o problemă pregnantă mai ales în mediul rural. Peste 25% dintre persoanele din zonele rurale au finalizat învăţământul primar sau nu au finalizat niciun ciclu de educaţie formală, în timp ce, în zonele urbane, numai 2,6% au niveluri similare de educaţie. Anul trecut, 350 de elevi din judeţul Neamţ nu s-au prezentat deloc la cursuri. Pentru a veni în sprijinul familiilor care au copii cu risc de abandon şcolar, Ministerul Educaţiei a emis, ieri, un proiect de hotărâre pentru aprobarea Strategiei privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii în România.
Potrivit autorităţii, elevii săraci rămân în urma celor mai înstăriţi, iar accesul lor la învăţământul secundar superior si post-secundar este limitat. Această discrepanţă conţine şi un factor spaţial important, din moment ce o mare parte din familiile sărace provin din două dintre cele mai sărace regiuni: nord-estul şi sud-vestul României. Elevii de etnie romă se află în situaţie de risc din cauza condiţiilor precare de trai şi a sărăciei; situaţia este şi mai gravă pentru fetele de etnie romă, în parte din cauza tradiţiilor culturale. Cercetările recente au arătat că, din 597 de copii de etnie romă (cu vârste între 7-11 ani) din familii cu cel puţin un copil în afara şcolii, aproape jumătate dintre ei (44,2%) nu participă la niciun program de educaţie sau formare profesională. Elevii cu dizabilităţi sunt, şi ei, în situaţie specială de risc de părăsire timpurie a şcolii. Conform datelor Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (MECS), există 5.191 de elevi cu certificare pentru învăţământul special care nu primesc sprijin educaţional individualizat (cel mai probabil din cauza numărului insuficient de cadre didactice de sprijin) şi 1.137 de elevi care beneficiază de servicii educaţionale la domiciliu. Cu toate acestea, nu există informaţii oficiale disponibile cu privire la numărul copiilor din această categorie care nu frecventează şcoala; prin urmare, este dificil de estimat numărul real al persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale din rândul celor care părăsesc timpuriu şcoala.
Strategia gândită de onorabilii din cadrul Ministerului este destinată atingerii unei ţinte ambiţioase ale propriei agende naţionale şi ale Strategiei Europa 2020, respectiv: reducerea la 11,3% a ratei de tineri între 18-24 de ani care au finalizat cel mult ciclul de învăţământ secundar inferior şi care nu sunt înscrişi în nicio formă de continuare a studiilor sau formare profesională.
„O strategie de reducere a PTŞ trebuie să combine o serie de măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare, cu accent special pe intervenţii la nivel de şcoală şi elev. În acest context, Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii (PTŞ) în România, o necesitate a reformei în educaţie dar şi condiţionalitate ex-ante a următorului exerciţiu de programare a fondurilor europene pentru perioada 2014 -2020, îşi propune următoarele obiective: Obiectiv pe termen scurt: Implementarea unui sistem eficient de politici şi măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare pentru a soluţiona cauzele majore ale PTŞ, cu accent pe tinerii care se află deja în grupa de vârstă 11-17 ani. Obiectiv pe termen mediu: Până în 2020, reducerea la 11,3% a ratei de tineri între 18-24 de ani care au finalizat cel mult ciclul de învăţământ secundar inferior şi care nu sunt înscrişi în nicio formă de continuare a studiilor sau formare profesională Obiectiv pe termen lung: Contribuirea la creşterea inteligentă şi incluzivă a României prin reducerea numărului de persoane în risc de şomaj, sărăcie şi excluziune socială”, se arată în Nota de fundamentare a normativului.
Principalele programe şi măsuri propuse pentru a atinge obiectivele acestei strategii sunt proiectate în vederea rezolvării aspectelor prioritare cheie ce influenţează PTŞ, ţinând seama de principalele arii tematice de prevenire, intervenţie şi compensare şi sunt grupate în patru (4) piloni strategici: Pilonul 1: Asigurarea accesului la educaţie şi o educaţie de calitate pentru toţi copiii, Pilonul 2: Asigurarea finalizării învăţământului obligatorii de către toţi copiii, Pilonul 3: Reintegrarea în învăţământ a persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala, Pilonul 4: Dezvoltarea sprijinului instituţional adecvat.
În acelaşi timp, în cadrul Strategiei sunt prevăzute şi modalităţile prin care se va asigura monitorizarea şi evaluarea implementării măsurilor din cadrul acesteia, precum şi modul şi sursele de finanţare, aspecte care vor necesita o atentă şi minuţioasă coordonare şi cooperare inter- şi intrainstituţională.
Geanina NICORESCU