* Aici se înregistrează primele modificări ale parametrilor în caz de accidente nucleare
La staţia de creastă de pe Toaca, în masivul Ceahlău, sunt cinci oameni care lucrează la monitorizarea radioactivităţii mediului. Într-un program ce îi leagă de viaţa pe munte, cei cinci angajaţi, funcţionari publici cu un statut aparte, locuiesc efectiv acolo unde muncesc, împreună cu colegii de la Staţia Meteo. Staţia de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului este amplasată chiar pe vârful Toaca, fiind a doua staţie de creastă din ţară, pe lângă cea din Bucegi, de la Babele. Când a fost accidentul nuclear de la Cernobâl sau dezastrul din 2011 de la Fukushima, staţia de pe Toaca a dat prima semnalul de alarmă. Printr-un sistem exclusiv de comunicaţii, de la staţia de creastă se transmit instantaneu datele la Agenţia de Protecţia Mediului din Piatra Neamţ, iar de aici informaţiile ajung, prin „firul roşu”, direct la Bucureşti.
Staţia de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului de la Toaca este una din primele înfiinţate în România, în 1962, când au funcţionat cinci astfel de staţii. Datorită locului unde este amplasată, staţia are un rol important în supravegherea contaminării radioactive transfrontaliere. Activitatea obişnuită are un anumit tipic, pentru că cei cinci angajaţi muncesc la cota 1904 metri, după un program non-stop.
” În situaţii normale, programul standard adaptat pentru o staţie de munte este de 24 de ore pe zi, adică se execută o monitorizare permanentă a radioactivităţii tuturor factorilor de mediu – aerul prin aerosoli atmosferici, depunerile atmosferice totale şi cele de pe sol şi vegetaţia spontană a zonei”, spune ing. Teodora Sîrbu, şefa Serviciului Monitorizare şi Laboratoare din cadrul APM Neamţ. „Apoi, se informează operativ factorii de decizie responsabili şi se furnizează date privind evoluţia radioactivităţii în zonă pentru fundamentarea deciziilor adoptate. Programul se asigură prin ture alternative. Datele sunt transmise prin staţii radio aici, la noi, la prima oră a zilei, iar de la APM le transmitem prin poşta electronică direct la Centrul Naţional de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului din cadrul Laboratorului de Referinţă al ANPM, mult înainte de ora 10. Specialiştii de la centrul naţional validează datele şi apoi le introduc în Baza Naţională de Date privind Radioactivitatea Mediului, iar în final se realizează un transfer bidirecţional de date între România şi celelalte state membre ale UE pe platforma EURDEP – European Data Exchange Platform”.
Pentru acurateţea rezultatelor, dotarea staţiei de creastă este similară cu cea a laboratorului din Piatra Neamţ. De pildă, sursele se păstrează în dispozitive închise în conuri de plumb, cu toate că nu sunt contaminate radioactiv. Personalul staţiei şi al laboratorului este instruit permanent, anual având loc exerciţii de alarmare iniţiate de UE.
După producerea accidentului nuclear de la Fukushima, staţia de pe Toaca a dat alarma tuturor instituţiilor şi guvernelor europene. „Protocolul în caz de alertă prevede prelevarea de probe zilnice de aer, apă, sol şi vegetaţie, spre deosebire de activitatea normală. În 2011, probele au fost transferate la Iaşi, la laboratorul care este dotat pentru a face determinări gama spectometrice şi s-a constatat prezenţa iodului 131, de valori foarte mici, de câteva ori mai mici, dar care în mod normal el nu există în natură, de aici starea de alertă. Vreme de 3 săptămâni s-au prelevat probe zilnice şi s-au transmis rezultatele la Laboratorul de Referinţă, care a transmis informaţiile la Uniunea Europeană. După cele trei săptămâni de prelevări zilnice, au urmat prelvări şi măsurători bisăptămânale, apoi săptămânale, până la începutul lunii aprilie, când măsurătorile au fost mai mici decât limita de detecţie a aparaturii, adică concentraţiile au scăzut sub limita pericolului, ca să spunem aşa”.
Cristina IORDACHE