* Primarul oraşului refuză să creadă că unitatea nu mai poate fi deschisă
Spitalul din Bicaz rămâne cu lacătul pe poartă pentru că Direcţia de Sănătate Publică Neamţ nu a găsit nici o bază legală pentru a-i elibera autorizaţie sanitară de funcţionare pentru anul 2013.
„Până pe 12 iulie 2013 aveam termen pentru luarea unei decizii în privinţa emiterii autorizaţiei sanitare de funcţionare, însă documentaţia depusă de reprezentanţii unităţii spitaliceşti de la Bicaz este incompletă şi a trebuit să respingem solicitarea”, ne-a declarat dr. Roxana Pipiriganu, epidemiolog şef în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Neamţ.
„Am avut toată bunăvoinţa şi am făcut tot ce ne-a sta în putere pentru a ajuta comunitatea oraşului şi toată Valea Bistriţei să poată beneficia de servicii medicale spitaliceşti pe plan local; chiar zilele trecute am fost la Bucureşti, la Ministerul Sănătăţii pentru a cere lămuriri în ce condiţii putem acorda autorizaţia de funcţionare unei unităţi care practic nu a mai funcţionat din 2011 şi nu mai avea autorizaţie din 2010. Din păcate, răspunsul este unul singur: nu se poate. Atât timp cât Ministerul Sănătăţii nu a emis un ordin care să prevadă o structură aprobată, o organigramă, personal, pentru ce să ne dăm noi acordul? La ce să facem referire?!”.
Ultima autorizaţie de funcţionare emisă pentru spitalul din Bicaz este datată septembrie 2010 şi pe atunci a fost acordată cu clauze de remediere. Clauze care nu au mai fost niciodată îndeplinite pentru că s-a pus lacătul pe unitate. Spre exemplu, una dintre probleme era lipsa unei maşini de uscat la spălătorie. Şi exemplele pot continua. Nimeni nu-şi poate asuma responsabilitatea pentru remedierea problemelor, nici măcar cel care semnează ca manager al spitalului, dr. Uleia, pentu că unitatea nu are un buget aprobat de Casa de Asigurări de Sănătate.
Practic, statul nu a închis în 2011 unitatea din Bicaz ci a lăsat-o fără bani, adică i-a pus cruce prin tăierea finanţării. Majoritatea salariaţilor au fost preluați de alte spitale, câţiva angajaţi au rămas pentru asigurarea mentenanţei iar alţii au fost nevoiţi să plece de tot, acasă. Miile de oameni au suferit, fiind obligaţi să se deplaseze până la Piatra Neamţ pentru servicii medicale spitaliceşti. Pe de altă parte, spitalul din Bicaz funcţiona în condiţii modeste, fără linii de gardă pe majoritatea specialităţilor şi nu putea asigura intervenţii chirurgicale laborioase, cazurile grave fiind direcţionate tot spre Piatra Neamţ.
În martie 2011, când Guvernul a emis un ordin prin care stabilea că 67 de spitale din ţară urmau să nu mai primească finanţare începând cu 1 aprilie, lăsând la latitudinea primarilor să decidă transformarea unităţilor în cămine de bătrâni (cu sprijin financiar pe 3 ani). Primarul de Bicaz din acea vreme, Constantin Catrinoiu, nu a acceptat ideea transformării unităţii în cămin de bătrâni. A vrut să facă o maternitate privată, însă planul a eşuat. A mai fost discutată varianta înfiinţării unui centru multifuncţional, însă după alegerile din 2012 s-a schimbat conducerea la primărie şi noul edil, Nicolae Sălăgean, care în campania electorală a promis redeschiderea spitalului, se zbate ca peştele pe uscat pentru resuscitarea unităţii.
„Tocmai am primit răspunsul negativ al DSP, dar asta nu mă descurajează. Voi face în continuare demersuri la Bucureşti, pentru că numărul de paturi ale spitalului nu a fost redistribuit altor unităţi, iar Ministerul Apărării ne-a aprobat 40 de paturi de la Bălţăteşti. Deci, teoretic, avem 137 paturi. Deci, merg înainte; înapoi nu se poate, pentru că e rupt podul…”.
Geanina NICORESCU