SFINŢII ÎNGERI – SOBORUL
Calendarul de suflet al luni noiembrie rânduieşte, în prima sa parte, cinstirea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gabriel, în jurul cărora Biserica adevărată a lui Iisus Hristos adună şi sărbătoreşte toată obştea Sfinţilor Îngeri. Existenţa unei zile închinate lor şi tuturor puterilor cereşti ne arată credinţa dintotdeauna a Bisericii în lucrarea Sfinţilor Îngeri asupra vieţii oamenilor. Această zi este 8 Noiembrie, pentru că numărul 8 este simbolul vieţii veşnice, iar noiembrie este a noua lună de la creaţie, ca un simbol al celor 9 (nouă) cete îngereşti.
Cuvântul “înger” este traducerea latină a termenului grecesc “anghelos”, care la rândul său este traducerea din ebraică a cuvântului “akh”, care înseamnă sol, trimis, vestitor, deoarece misiunea lor a fost să rămână aceea de a fi vestitori ai voii divine către oameni.
Numele de Mihail este unul dintre cele mai răspândite la persoanele europene; el reproduce formula ebraică “MI-Kha-El – cine este ca Dumnezeu (Elohim)? Este folosit deseori şi în forma prescurtată .- Mihai; pentru persoane feminine există formele Mihaela, Micaela. Toate aceste nume sunt o repetare a întrebării: ”cine este ca Dumnezeu?” şi, în acelaşi timp, răspunsul subînţeles la întrebare: “Nimeni nu este asemenea lui Dumnezeu!”.
Numele Gabriel, cu forma feminină Gabriela şi cu diminutivul Gabi, provine tot din limba ebraică, având la bază numele prescurtat al lui Dumnezeu (ELOXIM): EL, şi perfectul verbului gabar – a fi puternic. Împreună înseamnă: ”Dumnezeu este puternic”. Arhanghelul Gabriel afirmă, prin numele pe care îl poartă, că împlinirea mesajului adus de el este operă exclusivă a puterii lui Dumnezeu şi este atât de sigură încât se poate spune că a şi fost deja realizată.
Despre îngeri, Biserica noastră ortodoxă, conform Sfintei Biblii, învaţă că ei sunt “duhuri slujitoare”(Evrei 1,14). Psalmistul David zice: ”Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc”(Psalm 103,5). Ei sunt slugi credincioase lui Dumnezeu şi totodată prieteni şi ocrotitori ai noştri, însoţitori ai noştri pe drumul anevoios de la leagăn, la Patria noastră cerească eternă.
La început toţi îngerii, au fost creaţi de Dumnezeu buni. Dar, Atotputernicul Dumnezeu i-a supus unei încercări, prin care îngerii, cu voie liberă, să-şi dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii văzute. “Când s-au făcut stelele, lăudatu-M-au cu glas mare toţi îngerii lui” (Iov.38,7). În această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, s-au răzvrătit împotriva Ziditorului Său, zicând: ”Pune-voi scaunul meu deasupra nevoilor şi voi fi asemenea cu cel Prea înalt”. (Isaia 14,14). Cauza căderii unor îngeri este decizia lor liberă de a se despărţi de Dumnezeu, dar motivul căderii stă în mândrie. Ei voiau să fie independenţi de Dumnezeu, întocmai ca Dumnezeu. Aceasta ne-o dă să înţelegem Sfântul Apostol Pavel, când recomandă să nu se hirotnisească întru episcop cineva de curând botezat (deci necrescut duhovniceşte) ”ca nu cumva trufindu-se să cadă în osânda diavolului“(I.Timotei 3,6).
Mândria, trufia, îngâmfarea explică răzvrătirea şi neascultarea lor. Aceşti îngeri căzuţi au voit să devină ca Dumnezeu, adică izvor al existenţei, fără să se dezvolte în legătură cu izvorul existenţei, deci nu prin Dumnezeu, nu în legătură cu El, ci fără El. Dar tocmai prin aceasta ele ies din comunicarea cu singurul izvor al existenţei, care este Dumnezeu şi cad în adâncul iadului. Aşadar nu Dumnezeu l-a creat pe diavol, pentru că Dumnezeu nu poate crea ceva rău.
Arhanghelul Mihail, văzând cum a căzut Lucifer cu ceata lui neascultătoare, a lăudat cu glas mare pe Domnul oştirilor şi a zis: ”să luăm aminte, noi care suntem creaturi, ce a pătimit Luciferul, ce era lumină şi acum întuneric s-a făcut!
Că cine este ca Dumnezeu! Astfel şi după nume arhanghelul Mihail s-a arătat ca o adevărată căpetenie a oştirilor cereşti şi aşa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor statornici în bine şi credincioşi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhanghelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni şi mare folositor şi de bine făcător al mântuirii noastre şi, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât şi în Legea nouă.
Sfântul Arhanghel Gabriel este mesagerul prin excelenţă a descoperirilor divine. Lui i-a fost încredinţată vestirea naşterii Înainte-Mergătorului lui Mesia – Hristos, Ioan, fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei. Tot lui i-a revenit misiunea cea mai înaltă atribuită vreodată unei făpturi: Buna Vestire, Vestirea Naşterii (Întrupării) Fiului lui Dumnezeu. “Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”(Romani 16,25). El se bucură de o creştere deosebită chiar şi din partea mahomedanilor.
Această sărbătoare a Sfinţilor Îngeri – ne aminteşte apăsat de ocrotirea îngerului păzitor, dat nouă la naştere. Dar căţi dintre noi îşi mai acordă astăzi răgazul pentru a dialoga cu îngerul păzitor, prin rugăciune? Câţi îşi mai fac timp să-i spună: ”Sfinte Îngere păzitor îţi mulţumesc că veghezi paşii gândului şi ai vieţii mele! Nu mă părăsi nici o clipă în şovăirea şi obrercăirea mea prin întunericul acestei lumi.”?
Este necesară această deschidere a cugetului către înger, căci el este trăitorul zbuciumului nostru cotidian, cunoscătorul aspiraţiilor noastre, truditorul pentru realizarea lor, când sunt bune şi folositoare. Mântuitorul Hristos ne spune că îngerii ştiu să se bucure în cer când un păcătos se îndreaptă. Se bucură nu numai păzitorul acelui păcătos, ci şi toţi cei din cer, într-o admirabilă solidaritate. Să cugetăm permanent la cât de minunată este această companie a îngerului păzitor!
Străbunii credeau că îngerul plânge ori de câte ori săvârşim un păcat şi acest fapt pe mulţi îi determină sâ-şi rostuiască asttfel viaţa, încât să nu întristeze pe îngerul păzitor. Este cea mai frumoasă şi mai dragă icoană a copilăriei noastre, icoana cu îngerul păzitor.
Preot prof. Dumitru CHIŢIMUŞ